in statia la trei meduze

pe străzile micuţe dintre frunze

din gărgăriţele autobuze

coboară mii de buburuze

în staţia La trei meduze



subţiri şi mlădioase muze

cântă în corul de farfuze

eu joc şotron cu nişte duze

învăţătoare grase şi ursuze



în gară îngeraşii zboară

cu macii roşii de-astă vară

încondeiază trenuri într-o doară

mamă, în oală cântă o vioară...!

cenaclu literar

în Botoşani doi botoşei

beau cafea lângă un tei

la cenaclul literar

azi citeşte un măgar



foile şi le adună

scutură praful din Lună

scoate din veston o piatră

care zboară supărată



măgăruşul rage tare

poezia din dotare:

iha iha tanti Gica

o bârfeşte pe mămica



cum că are adăpătoare

în sala de aşteptare

şi de aia vin călare

sfinţişori şi sfinţişoare

pietricica si americanii

pe potecă nu te teme

pitit printre crizanteme

alb şi moale doarme dus

acolo unde l-am pus

să păzeasc-o pietricică

de trei ore doarme adică

pe burtică azorică



poc, o corcoduşă pică

azorică se ridică

mârâie şi se oftică

nimeni nu-i ca azorică

când păzeşte bolovanii

să nu-i fure-americanii



cu lăbuţa se răzbună

pe o piersică nebună

şi o ceartă şi o latră

şi o-mpinge pe sub poartă



obosit de-activitate

cade-n iarbă pe o parte

şi adoarme instantaneu

ca la film la matineu



cine-i fură pietricica şi o duce în tufiş...?

pisicuţul Jeomanfiş.

numaratoare

dacă numeri picioarele unui căţeluş
nu poate să-ţi dea decât patru
la o muscă şase sau cinci
( dacă s-a prins de linguriţa cu miere )
la un dinozaur mai multe că e bătrân
şi bătrânii au nevoie de multe, multe picioare
ca să ajungă undeva şi purceii dacă au aripi
nici nu le mai trebuie picioare
poate doar trenuri de aterizare
şi dacă numeri la zâne e mai greu
cel mai greu e la zâne
dansează şi se învârt
până să le numeri picioarele
te-ai trezit şi trebuie să mergi la şcoală

Bucolică

la marginea pădurii de liliac
au ieşit ţăranii în frac
cu ie şi iţari pe dedesubt
au zburat peste podul cel rupt

dansează menuete şi recită sonete
cântă gavote la orga din grote
peste ei coboară o lumină bizară
de sus le zâmbeşte dumnezeu ca un peşte

fecioare zglobii în rochii fistichii
aleargă cu cerbii pe la firul ierbii
numai o fecioară goală şi tristă
adună petale de flori în batistă

inorogi pintenogi pasc în poieniţe
în lac se scaldă două şoimăriţe
ascunşi după un tei maria şi matei
culcă margaretele ca să-şi facă mendrele

spre seară se aprind focuri în lună
sileni beţi cântă cu fete de mână
ielele fură feciori şi pe margine
plouă cu licurici în imagine

maria adoarme pe mâna lui matei
îngeraşii roz coboară din tei
peste pădure în noaptea răcoroasă
zboară o femeie drapată c-o coasă

Starostele tiganilor e mort

starostele ţiganilor e mort
de beat sub coviltirul spart
ancuţa cu ţâţele goale
îl păzeşte şi-i face răcoare

căruţa merge singură la vale
luna se mişcă greu în balamale
caii costelivi dorm alergând
ancuţa îşi împleteşte cozi în gând

din praful drumului se fac îngeri transparenţi care zboară
departe în noaptea de vară

ancuţa ridică braţele şi la subţiori
are două buchete de flori
sub fustele creţe ascunde
o pădure de umbre

când roţile trec peste-o piatră
ţâţele îi saltă deodată
îngerii din praful drumului se miră
că sfârcurile negre dau lumină

căruţa cu ancuţa se duce la vale
îngerii după ea se uită agale
luna se mişcă greu în balamale
starostele mort de beat visează
că_cu ancuţa dansează

Biblica

dumitru şi dumitra stau ciuciţi de vorbă
noaptea pe lună la fântână
dumitru îi arată dumitrei ceasul
din ciment fosforescent
iar dumitra îi arată lui dumitru pasul
dintre vulgar şi decadent

deodată se ridică din fântână gazul
limbi de foc apar concomitent
dumitra cade pe spate în iazul
luminat de focul incandescent

dumitru priveşte cu groază în ochii beliţi
dumitra urlă din apă spre pălălăile fierbinţi
din foc dumnezeu le vorbeşte cu glas tunător
dumitra răsturnată se-nchină la bubuitul asurzitor

zece porunci o să vă dau
le spuse zeul tutelar

unu pe dumitra să n-o spurci
doi la alţi zei să nu te duci
trei să te ţii departe de coasă
când duminica dumitra te cheamă la masă
patru să nu râvneşti la dumitra
până nu-i bagi pe deşt veriga
cinci să nu te ţii de prostii
şase să nu te masturbezi
şapte să te ţii până crezi
că ochii din cap o să-ţi iasă
când dumitra ţi-arată o coapsă
opt să nu furi jumătate din soare
că altfel te bag la-nchisoare
nouă să nu preacurveşti cu dumitra
că altfel o să-ţi dau sida
şi zece măi dumitre să fii tare
că oricum îţi voi da bătaie

asta le spuse vocea din foc şi se stinse
de parcă o nălucire trecuse

dumitru năucit şi-aminti de dumitra
care stătea în apă răsturnată ca pita
se duse să o ridice şi ce să vezi
dumitra se juca cu un şarpe cu ochi verzi
şi-i întindea de zor un măr dulce
ca el cu gura să-l spurce

în noaptea cu lună de mai
dumitru şi dumitra din rai
au furat o clipă de eternitate
care să-i ferească de moarte