Memento mori

şi astfel, după ce lucrurile nu mai au nici o importanţă, încep să
devină foarte importante. fiecare zi e ultima zi, fiecare atingere
e ultima atingere, e starea dinaintea plecării în călătorie, ce alegi
să iei cu tine, ce laşi, la ce renunţi, ce mângâi cu privirea pentru
ultima dată. a pleca înseamnă să mori puţin. dacă plecăm în
fiecare zi, la sfârşit vom reuşi să murim de tot.

Omul Corabie

.Omul Corabie are multe catarge
pânze umflate de vânt şi la pupa
ancore grele de fier
tunuri de bronz
şi ghiulelele negre din fontă

taie în mare lungi coridoare
în care bărci şi corăbii mai mici se scufundă

oamenii barcă vâslesc toată viaţa
pământ e în zare sau poate-un miraj

omul plută şi-a pus cămaşa velă
şi se roagă

omul buştean e dus de ape fără împotrivire
rostogolit pe-o plajă va încălzi o noapte
şi Robinson Crusoe va scrie în jurnal

Cerasela

Cerasela se plimbă goală prin pădure

e încălţată cu ghete bărbăteşti

cu şireturi lungi desfăcute târâte

prin frunze căzute

copaci negri cuiburi de ciori

pietre pârâu o salamandră

se aude un ţipăt o pasăre mare

Cerasela se înfioară părul negru ud

copacii negri uzi salamandra cască

se târăşte prelinge pete galbene

strălucitoare Cerasela fuge

genunchi albi sânii umerii C e r a s e l a a a

o strigă mama

mama e moartă lupii

la tine la poartă

Cerasela cântă aleargă din coşuleţ

ciupercile galbene înşirate potecă

căsuţa bunicii de turtă dulce era cald

C e r a s e l a a a o strigă bunica

bunica e moartă lupii

la tine la poartă

freamătă pădurea foşneşte trozneşte

din crengi noduroase

un copac e o casă nelocuită

se gândeşte Cerasela

nu are sentimente ochi urechi

e ca îngerii

o pădure de îngeri

Cerasela aleargă

inima ei

inima pădurii

sângele ei dâra roşie

ne-a condus aici

în scorbura asta era fata

copacul vedeţi

are ca două aripi adunate în faţă

Atinge-mi faţa

.îmi lipesc de buze cuvintele
ieşi afară suflete şi zboară
în legănarea ultimelor clipe
când trupul meu devine primăvară

ca o băltoacă noaptea oglindeşte luna
în burta lumii se adună pietre
în vis mă zbat să scap de mâna
ce-mi desenează pe retină pete

cu mâinile arse îmi atingi faţa
flăcări albastre dansează pe şine
trenuri fantomă coboară cu ceaţa
iubito, ridică năframa de pe mine

Insectar

.poezia pe internet este ca un fluture minunat
care se aşează o clipă în faţa noastră pe o floare
bate din aripi
şi apoi se pierde printre copaci
dacă dorim să-l revedem
îl regăsim
la fel de magnific
dar mort
fixat cu un ac în insectar
bateţi din aripi şi împrăştiaţi culori
irepetabila şi fugitiva clipă
ne hrăneşte şi ne apropie de Dumnezeu

O dimineaţă la Paris

.tigaia sfrr mirosul de urină
rinichi de vită pisica miauuu
coada ridicată
tu în pat
scrisoarea îndesată sub pernă
curbura tălpii tale şi unghiile roz
pulpele roz cămaşa de noapte transparentă
să nu uit să îţi aduc cafeaua
micul hotel din Place Pigalle
dimineaţa
tu aplecată pe geam
uite ce fac câinii ăia
ia-mă acum repede
carnea ta vibra
mîine pleci în turneu
noduroasă te va umple
vei striga ca atunci
la Paris
DA

Dialog în oglindă

.de unde ştii când vine?
îi vezi
câţi?
doi
ăla cu ciocanul?
şi ăla cu aripi
care e primul?
cu aripi
îl vezi?
se uită la tine
da' tu îl vezi?
într-un fel... se uită la tine
da' cu ciocanul... de ce?
lovitura de graţie
doare?
...
ăla cu aripi...
da
ce face?
se uită la tine
atât?
atât
doare?
...
pe urmă?
pe urmă pleci cu ăla cu aripi
unde?
acolo
e bine?
depinde
de cine?
de tine
ce să fac?
plângi
să-mi plâng de milă?
...
să regret?
...
de ce dracu să plâng?
despărţirea
doare?
...
...
o să-ţi fie sete
sete?
sete de viaţă
şi plâng?
o să plângi
bine, dar lumina?
...
tunelul?
prostii, doar sete
dar unii...?
ce?
unii,acolo, sunt fericiţi
ai băut aici?
da
o să-ţi fie sete
ei n-au băut?
nu
cum dracu?
s-au lipsit
s-au lipsit?
da
se poate?
da
dar dacă mă lipsesc de tot?
nu se poate aşa
de ce?
trebuie să-l laşi pe ăla cu ciocanul. vine când vrea el nu când vrei tu
dar pot să fac ce vreau cu viaţa mea
tu nu eşti acolo. în tine e altcineva
şi eu?
personalitate multiplă, delir, etc.
dar eu sunt eu
care eu? mâine eşti altul, poimâine altul şi tot aşa
şi atunci cine pleacă?
ăla din tine: altcineva
şi eu?
tu? care tu?
eu!
tu eşti altcineva

Metamorfoza ( piesă de teatru )

.-pe scenă apare în cadrul unei uşi gotice un arhanghel de 2,5 metri
cu o sabie în flăcări

-peste spectatori se scutură un crâng de corcoduşi înfloriţi

-de undeva din dreapta se aude un stol de gâşte sălbatice

-aleatoriu sunt împuşcaţi trei spectatori

-se distribuie ochelari de eclipsă

-arhanghelul se transformă în lumină

-peste spectatori cade un strat gros de funingine

-corul spectatorilor: din prea multă vina mea, din prea multă vina mea

-spectatorii se bat cu palma în cap

-pe scena goală apare un samurai într-un chimono alb

-se aşează pe o pânză albă şi îşi face hara-kiri

-din culise răsună notele triste ale unui flaut japonez

-spectatorii rămân nemişcaţi următoarea jumătate de oră

-spectacolul se termină cu dansul fetelor de la Căpâlna

Revanşa ( piesă de teatru )

.- pe scenă e o masă de bucătărie pe care este violată o fată
de 15 ani de către trei pitici muşchiuloşi cocoţaţi pe scaune

- sunt invitate două persoane din public care confirmă bucuroşi
că nu este nici un trucaj

- prin spatele lor trece fantoma lui Eminescu târând un sac plin cu pâini

- corul spectatorilor cântă: sara pe deal... buciumul sună cu jale...

- se împrăştie un miros puternic de flori de tei

- fantoma lui Eminescu: nu credeam să-nvăţ a muri vreodată...mă întunec...
mă întunec... mă întunec...

- fantoma lui Eminescu dispare

- Eugen Simion urcă pe scenă emoţionat şi prezintă publicului notiţele
lui Eminescu trase la xerox

- în spatele lui apare Sergiu Nicolaescu purtând o puşcă cu lunetă

- corul spectatorilor: nu trage dom' Semaca... sunt eu...Lăscărică...

- se aud rafale de mitralieră

- cade cortina care este pictată chiar de Sabin Bălaşa

Sfârşit

Astăzi, 15 ianuarie, a fost ziua lui Mihai Eminescu.

Scrisoare de adormit Dora

.într-o zi de plimbare în Crâng
am găsit un arici lângă o alee asfaltată
ghemuit, pe spate, cu lăbuţele în sus
l-am ridicat şi am văzut că e viu dar
atacat de căpuşe care erau bine înfipte
mai ales în pleoape
nu puteam să-l ajut aşa că l-am pus după
un copac să nu-l calce maşina
după 10 minute de plimbare am vrut
să-l iau totuşi să încerc să fac ceva
dar nu mai era acolo
atunci am fost cutremurat de gândul
că special se aşezase acolo
ştia că numai oamenii îl puteau ajuta
povestea asta se leagă de alta
în care un câine maidanez, slab, murdar,
urât, cu o sârmă groasă şi ruginită
legată strâns în jurul gâtului
era încolţit de nişte inşi sub o baracă
eu priveam scena de la fereastra biroului
în care lucram şi acest câine mi-a
schimbat viaţa
în acel moment m-am hotărât să renunţ
la tot ce nu mergea
şi am luat o hotărâre care mi-a schimbat
complet viaţa
acum, privind înapoi, sunt sigur că
acel câine a fost trimis
un alt câine care mi-a fost trimis
a fost Bubu, techelul meu
noaptea în care a murit a fost
înfricoşătoare
atunci am simţit prezenţa îngerului morţii
şi am fost mirat că vine şi la animale
dar, după cum îţi închipui
Bubu era umanizat aşa că nu se pune
ştiu că e o banalitate ceea ce îţi spun:
animalele care ne însoţesc în viaţă
sunt îngerii trimişi să ne ajute
mă bucur că ai scris despre Pandelică
m-ai făcut să mă gândesc la raiul animalelor
în care aleargă acum şi câinele meu

Picături pe rochia de mireasă

.când am intrat oamenii şi-au dat coate credeau că o să-ţi stric nunta

tu dansai erai frumoasă cu faţa ta albă ca de gheişă impenetrabilă

probabil erai fericită nu te mai gândeai dispărusem undeva în trecut

am văzut tortul uriaş o construcţie ciudată turnuri şi minarete

cuţitul atât de lustruit că oţelul albastru părea transparent ca o apă

lama lui era o oglindă în care oamenii fugeau speriaţi

tu dansai cei doi poliţişti parcă urlau ceva n-am auzit împuşcăturile

în genunchi priveam fascinat picăturile de sânge de pe rochia ta de mireasă

nu am vrut decât să-ţi tai o bucată mare de tort pe care să ţi-o îndes

cu cuţitul în burtă

Întâlnire de gradul 3

.extraterestrul a întins o mână albă şi mică avea mişcări
încete poate trăieşte într-un mediu lichid m-am gândit
m-a apucat de un deget îi simţeam pulsul bătăile inimii
frica însingurarea pustiirea nu-i nimic i-am zis aici e o
planetă prietenoasă nu i-am povestit de arme şi ură
de negri de femei homosexuali copii ţigani săraci
balene ucise eşti în siguranţă i-am zis noi nu urâm
pe nimeni ne ferim doar de cei cu sida şi de bătrâni
tăiem pădurile ca să tipărim multe ziare fumul ăla gros
e absolut necesar avem o tehnologie avansată a deschis
ochii albaştri fără pupile mă privea de undeva de departe
ca dintr-o fântână adâncă am început să plâng i-am spus
ia-mă cu tine dacă poţi salvează-mă

îmi spunea că ea e o ţestoasă zburătoare

.desena flori mici care se ofileau instantaneu lucrurile
se stricau în prezenţa ei televizorul robotul de cafea
fuma ghemuită pe balcon nu le deranja fără motiv spunea
lasă praful să le acopere aşa le conservă nu se tocesc
nu se tocesc da' nici nu le mai găseşti când le cauţi îi
spuneam nu mai mişca picioarele genunchii tăi radiază
sex genele ochii nu-ţi mai arăta sânii în public provoci
accidente vasculare vecinul de palier a murit l-au îngropat
cu o tristeţe rămasă definitiv sub ochii închişi o să rămânem
singuri pe o planetă pustie îi spuneam pescăruşii se adunau
pe plajă lângă tine erau toţi masculi îţi aduceau alge şi
pietricele ieri băieţelul de la 3 a avut o erecţie spontană
când l-ai întrebat dacă vânează vrăbii cu praştia lasă
oamenii să trăiască nu le mai arăta schimbarea la faţă
le face rău îi consumă uită-te la mine nu mai pot decât
să las umbre pe ziduri râdea şi se îndepărta imperceptibil
ca o stea care îşi caută un loc în univers unde să explodeze
de una singură

Adevăruri expirate

când te mănâncă s-o spui de parcă fără tine moare
planeta uite măi fraţilor că am găsit eu soluţia la toate
problemele mondiale uite cum greşiţi voi şi eu ştiu
răspunsul la cum scoatem bombele ecologice de pe
fundul oceanelor şi dac-o spui te linişteşti vezi că nu
te citeşte nimeni problema dispare în ceaţa stufoasă
evanescentă nudă descoperi că nu contează decât clipa
ultraprezentul ca să spun aşa când întrebi ca tâmpitul
pe tine unde te-a prins cutremurul unde te-a prins
momentul ăsta hai să-l lungim la o zi maximum de timp
recognoscibil restul mort copt îngropat deci ziua de
azi de la 0 la 24 ca o pereche de pantofi noi care te
strâng te incomodează puţin dar eşti tu în sfârşit
uită-te la dată singura dată care contează e acum cel
mult azi prezentul acum acum acum într-un avion care
se prăbuşeşte nu Descartes e important e importantă
meşa vecinului care stă strâmb bomboana descoperită
în buzunar ca un bonus ochii în care te uiţi ca într-o
oglindă mâna pe care o strângi cuvintele strigate în
cor înainte de prăbuşire uite un tâmpit care citeşte
Descartes în timp ce avionul ia foc pierde motoarele
unul câte unul şi ne apropiem fulgerător de mare
ce dracu faci mă uită-te la noi hai să ne privim în ochi
şi să spunem în cor doamne miluieşte-ne doamne
miluieşte-ne ai grijă de sufletele noastre nepieritoare