Biblica

dumitru şi dumitra stau ciuciţi de vorbă
noaptea pe lună la fântână
dumitru îi arată dumitrei ceasul
din ciment fosforescent
iar dumitra îi arată lui dumitru pasul
dintre vulgar şi decadent

deodată se ridică din fântână gazul
limbi de foc apar concomitent
dumitra cade pe spate în iazul
luminat de focul incandescent

dumitru priveşte cu groază în ochii beliţi
dumitra urlă din apă spre pălălăile fierbinţi
din foc dumnezeu le vorbeşte cu glas tunător
dumitra răsturnată se-nchină la bubuitul asurzitor

zece porunci o să vă dau
le spuse zeul tutelar

unu pe dumitra să n-o spurci
doi la alţi zei să nu te duci
trei să te ţii departe de coasă
când duminica dumitra te cheamă la masă
patru să nu râvneşti la dumitra
până nu-i bagi pe deşt veriga
cinci să nu te ţii de prostii
şase să nu te masturbezi
şapte să te ţii până crezi
că ochii din cap o să-ţi iasă
când dumitra ţi-arată o coapsă
opt să nu furi jumătate din soare
că altfel te bag la-nchisoare
nouă să nu preacurveşti cu dumitra
că altfel o să-ţi dau sida
şi zece măi dumitre să fii tare
că oricum îţi voi da bătaie

asta le spuse vocea din foc şi se stinse
de parcă o nălucire trecuse

dumitru năucit şi-aminti de dumitra
care stătea în apă răsturnată ca pita
se duse să o ridice şi ce să vezi
dumitra se juca cu un şarpe cu ochi verzi
şi-i întindea de zor un măr dulce
ca el cu gura să-l spurce

în noaptea cu lună de mai
dumitru şi dumitra din rai
au furat o clipă de eternitate
care să-i ferească de moarte