la marginea pădurii de liliac
au ieşit ţăranii în frac
cu ie şi iţari pe dedesubt
au zburat peste podul cel rupt
dansează menuete şi recită sonete
cântă gavote la orga din grote
peste ei coboară o lumină bizară
de sus le zâmbeşte dumnezeu ca un peşte
fecioare zglobii în rochii fistichii
aleargă cu cerbii pe la firul ierbii
numai o fecioară goală şi tristă
adună petale de flori în batistă
inorogi pintenogi pasc în poieniţe
în lac se scaldă două şoimăriţe
ascunşi după un tei maria şi matei
culcă margaretele ca să-şi facă mendrele
spre seară se aprind focuri în lună
sileni beţi cântă cu fete de mână
ielele fură feciori şi pe margine
plouă cu licurici în imagine
maria adoarme pe mâna lui matei
îngeraşii roz coboară din tei
peste pădure în noaptea răcoroasă
zboară o femeie drapată c-o coasă
miercuri, 9 iunie 2010
Starostele tiganilor e mort
starostele ţiganilor e mort
de beat sub coviltirul spart
ancuţa cu ţâţele goale
îl păzeşte şi-i face răcoare
căruţa merge singură la vale
luna se mişcă greu în balamale
caii costelivi dorm alergând
ancuţa îşi împleteşte cozi în gând
din praful drumului se fac îngeri transparenţi care zboară
departe în noaptea de vară
ancuţa ridică braţele şi la subţiori
are două buchete de flori
sub fustele creţe ascunde
o pădure de umbre
când roţile trec peste-o piatră
ţâţele îi saltă deodată
îngerii din praful drumului se miră
că sfârcurile negre dau lumină
căruţa cu ancuţa se duce la vale
îngerii după ea se uită agale
luna se mişcă greu în balamale
starostele mort de beat visează
că_cu ancuţa dansează
de beat sub coviltirul spart
ancuţa cu ţâţele goale
îl păzeşte şi-i face răcoare
căruţa merge singură la vale
luna se mişcă greu în balamale
caii costelivi dorm alergând
ancuţa îşi împleteşte cozi în gând
din praful drumului se fac îngeri transparenţi care zboară
departe în noaptea de vară
ancuţa ridică braţele şi la subţiori
are două buchete de flori
sub fustele creţe ascunde
o pădure de umbre
când roţile trec peste-o piatră
ţâţele îi saltă deodată
îngerii din praful drumului se miră
că sfârcurile negre dau lumină
căruţa cu ancuţa se duce la vale
îngerii după ea se uită agale
luna se mişcă greu în balamale
starostele mort de beat visează
că_cu ancuţa dansează
Biblica
dumitru şi dumitra stau ciuciţi de vorbă
noaptea pe lună la fântână
dumitru îi arată dumitrei ceasul
din ciment fosforescent
iar dumitra îi arată lui dumitru pasul
dintre vulgar şi decadent
deodată se ridică din fântână gazul
limbi de foc apar concomitent
dumitra cade pe spate în iazul
luminat de focul incandescent
dumitru priveşte cu groază în ochii beliţi
dumitra urlă din apă spre pălălăile fierbinţi
din foc dumnezeu le vorbeşte cu glas tunător
dumitra răsturnată se-nchină la bubuitul asurzitor
zece porunci o să vă dau
le spuse zeul tutelar
unu pe dumitra să n-o spurci
doi la alţi zei să nu te duci
trei să te ţii departe de coasă
când duminica dumitra te cheamă la masă
patru să nu râvneşti la dumitra
până nu-i bagi pe deşt veriga
cinci să nu te ţii de prostii
şase să nu te masturbezi
şapte să te ţii până crezi
că ochii din cap o să-ţi iasă
când dumitra ţi-arată o coapsă
opt să nu furi jumătate din soare
că altfel te bag la-nchisoare
nouă să nu preacurveşti cu dumitra
că altfel o să-ţi dau sida
şi zece măi dumitre să fii tare
că oricum îţi voi da bătaie
asta le spuse vocea din foc şi se stinse
de parcă o nălucire trecuse
dumitru năucit şi-aminti de dumitra
care stătea în apă răsturnată ca pita
se duse să o ridice şi ce să vezi
dumitra se juca cu un şarpe cu ochi verzi
şi-i întindea de zor un măr dulce
ca el cu gura să-l spurce
în noaptea cu lună de mai
dumitru şi dumitra din rai
au furat o clipă de eternitate
care să-i ferească de moarte
noaptea pe lună la fântână
dumitru îi arată dumitrei ceasul
din ciment fosforescent
iar dumitra îi arată lui dumitru pasul
dintre vulgar şi decadent
deodată se ridică din fântână gazul
limbi de foc apar concomitent
dumitra cade pe spate în iazul
luminat de focul incandescent
dumitru priveşte cu groază în ochii beliţi
dumitra urlă din apă spre pălălăile fierbinţi
din foc dumnezeu le vorbeşte cu glas tunător
dumitra răsturnată se-nchină la bubuitul asurzitor
zece porunci o să vă dau
le spuse zeul tutelar
unu pe dumitra să n-o spurci
doi la alţi zei să nu te duci
trei să te ţii departe de coasă
când duminica dumitra te cheamă la masă
patru să nu râvneşti la dumitra
până nu-i bagi pe deşt veriga
cinci să nu te ţii de prostii
şase să nu te masturbezi
şapte să te ţii până crezi
că ochii din cap o să-ţi iasă
când dumitra ţi-arată o coapsă
opt să nu furi jumătate din soare
că altfel te bag la-nchisoare
nouă să nu preacurveşti cu dumitra
că altfel o să-ţi dau sida
şi zece măi dumitre să fii tare
că oricum îţi voi da bătaie
asta le spuse vocea din foc şi se stinse
de parcă o nălucire trecuse
dumitru năucit şi-aminti de dumitra
care stătea în apă răsturnată ca pita
se duse să o ridice şi ce să vezi
dumitra se juca cu un şarpe cu ochi verzi
şi-i întindea de zor un măr dulce
ca el cu gura să-l spurce
în noaptea cu lună de mai
dumitru şi dumitra din rai
au furat o clipă de eternitate
care să-i ferească de moarte
La vrajitoare
o vrăjitoare îmi ghiceşte astăzi în cafea
cu grijă şi cu fereală îmi spune despre viaţa mea
că m-am născut c-o să trăiesc şi o să mor
eu o rog să-mi facă o vrajă de amor
că vreau să înnebunesc femeile
să le vânez şi să le mângâi pieile
femeile sunt ca_căprioarele sfioase
li se par toate celea fioroase
baba îşi dezleagă de la brâu şorţul
şi se face pe dată fată în tot colţul
îmi acoperă ochii cu mâna
şi îmi şopteşte mi-e totuna
dacă voi fi a ta pe veci
sau vrei doar să mă mângâi pe negi
fata-babă era frumoasă din cale-afară
eu n-am mai stat la tocmeală
şi i-am mângâiat cu nesaţ negii
de m-am simţit o clipă ca regii
se făcuse o dimineaţă de toamnă vară târzie
ruginise şi frunza în vie
eu pe câmp alergam şi din bagdadie
îmi zâmbea perfid sfântu' ilie
cu grijă şi cu fereală îmi spune despre viaţa mea
că m-am născut c-o să trăiesc şi o să mor
eu o rog să-mi facă o vrajă de amor
că vreau să înnebunesc femeile
să le vânez şi să le mângâi pieile
femeile sunt ca_căprioarele sfioase
li se par toate celea fioroase
baba îşi dezleagă de la brâu şorţul
şi se face pe dată fată în tot colţul
îmi acoperă ochii cu mâna
şi îmi şopteşte mi-e totuna
dacă voi fi a ta pe veci
sau vrei doar să mă mângâi pe negi
fata-babă era frumoasă din cale-afară
eu n-am mai stat la tocmeală
şi i-am mângâiat cu nesaţ negii
de m-am simţit o clipă ca regii
se făcuse o dimineaţă de toamnă vară târzie
ruginise şi frunza în vie
eu pe câmp alergam şi din bagdadie
îmi zâmbea perfid sfântu' ilie
Ion si pamantul
stând în sapa cu care pliveşte porumbul
ion îşi admiră pământul
are oceane şi ape curgătoare
dar lui ion îi e teamă că o s-o ia la vale
de la un timp i se pare că axa nu mai e concentrică
şi pământul are o deviaţie excentrică
ion a făcut cerere la primărie
să i se plătească o călătorie
în scop de studii pe partea opusă
să vadă dacă şi aceasta e dusă
ioane îl strigă nevasta cu masa
ion nu răspunde are probleme cu axa
se gândeşte că deviaţia poate fi oprită uşor
dacă taie salcâmul de pe răzor
acesta a crescut prea mare şi pare
că_creşte momentul forţei cu care
se învârte pământul rebel
din cauza unui vector tembel
ion se întoarce la nevastă şi îi explică grav
în aceste momente trebuie să fiu brav
de mine depinde energia
cu care se învârte porcăria
vezi tu fă materia e energie
nu cum credeai tu în vie
de exemplu energia mea la săpat
e egală cu emce pătrat
în consecinţă trebuie tăiat salcâmul care
ne face umbră şi ne ţine răcoare
nevastă-sa nu-i atentă c-o doare între picioare
de când l-a născut pe răzor pe ion junior
îşi ia ion toporul din dotare
să taie salcâmul cel mare
când din copac se iveşte
într-o lumină mare creşte
o arătare înspăimântătoare
cu aureolă şi multe aripioare
de sus femeia arătare pe ion îl priveşte
îi face semne că nu şi în cap îi grăieşte
ioane calculele tale sunt greşite
din cauza unei greşeli minimale
ţi-a dat un rezultat viciat cu multe zecimale
lasă salcâmul şi dacă vrei să ajuţi pământul
ridică aici un locaş unde să asculţi cuvântul
celui care şi-a respectat jurământul
pe câmpul gol la amiază
sub cerul fără nici un nor
doi oameni îngenunchiaţi se roagă
la un salcâm strălucitor
ion îşi admiră pământul
are oceane şi ape curgătoare
dar lui ion îi e teamă că o s-o ia la vale
de la un timp i se pare că axa nu mai e concentrică
şi pământul are o deviaţie excentrică
ion a făcut cerere la primărie
să i se plătească o călătorie
în scop de studii pe partea opusă
să vadă dacă şi aceasta e dusă
ioane îl strigă nevasta cu masa
ion nu răspunde are probleme cu axa
se gândeşte că deviaţia poate fi oprită uşor
dacă taie salcâmul de pe răzor
acesta a crescut prea mare şi pare
că_creşte momentul forţei cu care
se învârte pământul rebel
din cauza unui vector tembel
ion se întoarce la nevastă şi îi explică grav
în aceste momente trebuie să fiu brav
de mine depinde energia
cu care se învârte porcăria
vezi tu fă materia e energie
nu cum credeai tu în vie
de exemplu energia mea la săpat
e egală cu emce pătrat
în consecinţă trebuie tăiat salcâmul care
ne face umbră şi ne ţine răcoare
nevastă-sa nu-i atentă c-o doare între picioare
de când l-a născut pe răzor pe ion junior
îşi ia ion toporul din dotare
să taie salcâmul cel mare
când din copac se iveşte
într-o lumină mare creşte
o arătare înspăimântătoare
cu aureolă şi multe aripioare
de sus femeia arătare pe ion îl priveşte
îi face semne că nu şi în cap îi grăieşte
ioane calculele tale sunt greşite
din cauza unei greşeli minimale
ţi-a dat un rezultat viciat cu multe zecimale
lasă salcâmul şi dacă vrei să ajuţi pământul
ridică aici un locaş unde să asculţi cuvântul
celui care şi-a respectat jurământul
pe câmpul gol la amiază
sub cerul fără nici un nor
doi oameni îngenunchiaţi se roagă
la un salcâm strălucitor
Ilinca
ilinca e atât de frumoasă
că rămâne borţoasă
şi dacă miroase o floare
în duminica mare
numai că noaptea în fantomă
frumoasa ilinca se transformă
nevăzută se strecoară afară
pe uliţă pluteşte pe lângă cotineţe
pe la zăplaz se pogoară
ca o umbră fugară
la cel mai frumos fecior se opreşte
se culcă lângă el şi în vis îi vorbeşte
ioane eşti din neamul zeului soare
am să-ţi fac o vrajă de descântătoare
zmeul grindinei să-ţi stea la picioare
îl sărută pe buze şi în el se scurge o licoare
din gura ei aromitoare
ion supt şi fără vlagă se trezeşte
toată ziulica tândăleşte
îl dăscântă mă-sa cu tăciune aprins
îl pune să meargă cu spatele dinadins
îi leagă mâinile cu plante
dar ion s-a îmbolnăvit de moarte
pleacă clătinat la stânca din fâneaţă
unde pitită în ceaţă e o chilie
în care stă uneori sfântul ilie
ion merge la solomonar să-i citească din carte
că s-a îmbolnăvit de moarte
la chilia din stâncă goală ilinca dansa
cu trei solomonari lângă ea
care o împodobeau cu flori şi-i cântau
cu apă de izvor o descântau
de atunci a dispărut ion şi se zvoneşte
se şopteşte şi se tot vorbeşte
că goală ilinca dansa
cu patru solomonari lângă ea
că rămâne borţoasă
şi dacă miroase o floare
în duminica mare
numai că noaptea în fantomă
frumoasa ilinca se transformă
nevăzută se strecoară afară
pe uliţă pluteşte pe lângă cotineţe
pe la zăplaz se pogoară
ca o umbră fugară
la cel mai frumos fecior se opreşte
se culcă lângă el şi în vis îi vorbeşte
ioane eşti din neamul zeului soare
am să-ţi fac o vrajă de descântătoare
zmeul grindinei să-ţi stea la picioare
îl sărută pe buze şi în el se scurge o licoare
din gura ei aromitoare
ion supt şi fără vlagă se trezeşte
toată ziulica tândăleşte
îl dăscântă mă-sa cu tăciune aprins
îl pune să meargă cu spatele dinadins
îi leagă mâinile cu plante
dar ion s-a îmbolnăvit de moarte
pleacă clătinat la stânca din fâneaţă
unde pitită în ceaţă e o chilie
în care stă uneori sfântul ilie
ion merge la solomonar să-i citească din carte
că s-a îmbolnăvit de moarte
la chilia din stâncă goală ilinca dansa
cu trei solomonari lângă ea
care o împodobeau cu flori şi-i cântau
cu apă de izvor o descântau
de atunci a dispărut ion şi se zvoneşte
se şopteşte şi se tot vorbeşte
că goală ilinca dansa
cu patru solomonari lângă ea
descantec de dragoste
porumbiţă şuie ce te ţii de lună
zboară la ion de pe drum l-adună
printre plopi mângâie
dragostea dintâie
zboară surioară pe ion găseşte-l
cu picuri de rouă în ochi tu vrăjeşte-l
printre plopi mângâie
dragostea dintâie
adu-mi-l măiastro de prin pribegie
să mi-l ţin în braţe legănat să fie
printre plopi mângâie
dragostea dintâie
palmele pe mine să îi bat în cuie
răstignit să fie porumbiţă şuie
printre plopi mângâie
dragostea dintâie
zboară la ion de pe drum l-adună
printre plopi mângâie
dragostea dintâie
zboară surioară pe ion găseşte-l
cu picuri de rouă în ochi tu vrăjeşte-l
printre plopi mângâie
dragostea dintâie
adu-mi-l măiastro de prin pribegie
să mi-l ţin în braţe legănat să fie
printre plopi mângâie
dragostea dintâie
palmele pe mine să îi bat în cuie
răstignit să fie porumbiţă şuie
printre plopi mângâie
dragostea dintâie
Casanova
casanova e un ţigan subţire cu degete agile
de-ncap bine la matale în buzunare
în trei oraşe are trei ogeacuri
şi trei neveste în trei conacuri
în brăila o are pe fira
în galaţi pe sulfina
şi în constanţa pe tanţa
fira are şaisprezece ani şi-i nurlie
sulfina are douăzeci şi-i boccie
tanţa are patruzeci şi-i başoldie
casanova le iubeşte pe toate trei
dar mai mult pe tanţa
şi cel mai des îi scutură clanţa
fira îi face farmece de amor
sulfina toarce când o mângâie la subsuor
tanţa îi dansează din buric
că_casanova e un fante şic
ca personalitate fira e pragmatică şi rea
sulfina e melancolică şi grea
iar tanţa e extrovertită şi uşoară
ca văntul într-o zi de primăvară
fira e uscată şi răşchirată
dar are sânii ca două ghiulele
îndreptate spre stele
sulfina are sânii mici
ca într-o grădină doi arici
tanţa are sânii mari şi parfumaţi
ca două corăbii încărcate cu şfanţi
între picioare au fiecare
câte un porumbel fript de mâncare
a lu' fira e suculent
a lu' sulfina e transparent
a lu' tanţa e aşa mare
că din porumbel a devenit
dropie călătoare
casanova era băiat fin dar într-o noapte
un ţigan beat l-a înjunghiat de moarte
fira sulfina şi tanţa au venit la înmormântare
în fuste scurte din muselină neagră cu fermoare
în groapă casanova era împăcat şi fericit
de acolo de jos le vedea la fiecare
petalele de flori dintre picioare
de-ncap bine la matale în buzunare
în trei oraşe are trei ogeacuri
şi trei neveste în trei conacuri
în brăila o are pe fira
în galaţi pe sulfina
şi în constanţa pe tanţa
fira are şaisprezece ani şi-i nurlie
sulfina are douăzeci şi-i boccie
tanţa are patruzeci şi-i başoldie
casanova le iubeşte pe toate trei
dar mai mult pe tanţa
şi cel mai des îi scutură clanţa
fira îi face farmece de amor
sulfina toarce când o mângâie la subsuor
tanţa îi dansează din buric
că_casanova e un fante şic
ca personalitate fira e pragmatică şi rea
sulfina e melancolică şi grea
iar tanţa e extrovertită şi uşoară
ca văntul într-o zi de primăvară
fira e uscată şi răşchirată
dar are sânii ca două ghiulele
îndreptate spre stele
sulfina are sânii mici
ca într-o grădină doi arici
tanţa are sânii mari şi parfumaţi
ca două corăbii încărcate cu şfanţi
între picioare au fiecare
câte un porumbel fript de mâncare
a lu' fira e suculent
a lu' sulfina e transparent
a lu' tanţa e aşa mare
că din porumbel a devenit
dropie călătoare
casanova era băiat fin dar într-o noapte
un ţigan beat l-a înjunghiat de moarte
fira sulfina şi tanţa au venit la înmormântare
în fuste scurte din muselină neagră cu fermoare
în groapă casanova era împăcat şi fericit
de acolo de jos le vedea la fiecare
petalele de flori dintre picioare
cand am murit prima oara
îmi vine în minte tropăitul cailor pe câmpia fierbinte
calul meu aleargă cuminte
în urma mea vin hunii călare
capul meu îl vor dat cu sare
inexorabil o lance îmi străbate trupul
hăţurile scap şi se desface timpul
mă preling în penumbra aruncată de soare
calul meu nechezând se pierde în zare
o pasăre mare de foc mă prinde în gheare
mă ridică şi zboară cu mine într-un cer îngheţat
unde suflete triste mă întind într-un pat
lângă mine aşează arcul şi scutul
prin orbite îmi fluieră vântul
şi pământul dispare în mare
aşa îmi amintesc prima călătorie în moarte
acel călăreţ e atât de departe
aleargă într-una pe câmpia fierbinte
şi moare mereu la mine în minte
calul meu aleargă cuminte
în urma mea vin hunii călare
capul meu îl vor dat cu sare
inexorabil o lance îmi străbate trupul
hăţurile scap şi se desface timpul
mă preling în penumbra aruncată de soare
calul meu nechezând se pierde în zare
o pasăre mare de foc mă prinde în gheare
mă ridică şi zboară cu mine într-un cer îngheţat
unde suflete triste mă întind într-un pat
lângă mine aşează arcul şi scutul
prin orbite îmi fluieră vântul
şi pământul dispare în mare
aşa îmi amintesc prima călătorie în moarte
acel călăreţ e atât de departe
aleargă într-una pe câmpia fierbinte
şi moare mereu la mine în minte
despre noi
îndeosebi e vorba despre tine
despre cum îţi mişti şoldurile când dansezi
despre muşchii feţei tale când zâmbeşti
despre disponibilitatea ta de a fi mamă
despre posibilitatea de a apărea într-o reclamă
despre încălzirea globală
şi în subsidiar despre mine
despre cum mă apropii încet de tine
despre cum formăm pentru scurt timp aceeaşi persoană
ca apoi să mă retrag cu viteza luminii în neant
despre bangul sonic pe care-l face inima mea
când se desprinde de a ta
şi despre înlocuirea mea pe pământ
de o floare de o amintire de uitare
despre cum îţi mişti şoldurile când dansezi
despre muşchii feţei tale când zâmbeşti
despre disponibilitatea ta de a fi mamă
despre posibilitatea de a apărea într-o reclamă
despre încălzirea globală
şi în subsidiar despre mine
despre cum mă apropii încet de tine
despre cum formăm pentru scurt timp aceeaşi persoană
ca apoi să mă retrag cu viteza luminii în neant
despre bangul sonic pe care-l face inima mea
când se desprinde de a ta
şi despre înlocuirea mea pe pământ
de o floare de o amintire de uitare
ma gandeam
mă gândeam deunăzi că tu eşti ierusalimul meu
sau o cutie poştală unde-mi depun cererile către dumnezeu
mă gândeam că deasupra norilor sunt îngeri sau avioane
că pot pleca oricând
că mă pot reîntoarce curând
că peste zi se face seară
că peste mâna ta vine o şuviţă fugară
că zmeele se ridică trase de copiii care aleargă
că un ţipăt te ţine legată de mine
că sângele muşchii umorile mele oasele cristaline
vor încă o zi în care să meargă
alături de tine
sau o cutie poştală unde-mi depun cererile către dumnezeu
mă gândeam că deasupra norilor sunt îngeri sau avioane
că pot pleca oricând
că mă pot reîntoarce curând
că peste zi se face seară
că peste mâna ta vine o şuviţă fugară
că zmeele se ridică trase de copiii care aleargă
că un ţipăt te ţine legată de mine
că sângele muşchii umorile mele oasele cristaline
vor încă o zi în care să meargă
alături de tine
am stat
am stat la masă cu tăcerea
eu vorbeam iar ea tăcea
am stat în pat cu fericirea
eu eram trist ea fericea
am stat mână în mână cu moartea
eu trăiam iar ea murea
am stat lângă dumnezeu
eu tăceam iar el murea
murea
murea
eu vorbeam iar ea tăcea
am stat în pat cu fericirea
eu eram trist ea fericea
am stat mână în mână cu moartea
eu trăiam iar ea murea
am stat lângă dumnezeu
eu tăceam iar el murea
murea
murea
tepul
pe poteca din luncă maria mergea cu grijă
se înţepase în talpă şi o durea
ion căra o legătură de ţăruşi
şi se gândea la ce mai arde soarele ăsta
vara
până vine seara
s-au întâlnit nas în nas
întâi surprinşi
apoi bucuroşi şi timizi
maria a roşit şi a lăsat ochii în pământ
ion era deja roşu şi stânjenit
şi-a aranjat legătura de ţăruşi pe umăr
şi a întrebat-o într-o doară
te-nţepaşi fă
mă înţepai ioane răspunse maria gânditoare
şi te doare fă
mă doare ioane
hai fă să-ţi scot ţepul zise ion
şi aruncă legătura de pe umăr
maria întinse piciorul şi ion îi trase repede
ţepul din talpă
gata fă zise el ţinând mai departe în mână
piciorul mariei
cerul era o hârtie albastră
pe care dumnezeu caligrafia subţire
cu litere de aur luate din icoane
te iubesc marie
te iubesc ioane
se înţepase în talpă şi o durea
ion căra o legătură de ţăruşi
şi se gândea la ce mai arde soarele ăsta
vara
până vine seara
s-au întâlnit nas în nas
întâi surprinşi
apoi bucuroşi şi timizi
maria a roşit şi a lăsat ochii în pământ
ion era deja roşu şi stânjenit
şi-a aranjat legătura de ţăruşi pe umăr
şi a întrebat-o într-o doară
te-nţepaşi fă
mă înţepai ioane răspunse maria gânditoare
şi te doare fă
mă doare ioane
hai fă să-ţi scot ţepul zise ion
şi aruncă legătura de pe umăr
maria întinse piciorul şi ion îi trase repede
ţepul din talpă
gata fă zise el ţinând mai departe în mână
piciorul mariei
cerul era o hârtie albastră
pe care dumnezeu caligrafia subţire
cu litere de aur luate din icoane
te iubesc marie
te iubesc ioane
transparenta
astăzi aerul e transparent
nu mai e smog fum pucioasă
nu mai coboară nori de găndaci
nu mai plouă cu broaşte peşti avioane de luptă
ciment meteoriţi prostie
un duh blând ocrotitor fratern pluteşte peste noi
o împăcare melancolică ne cuprinde cu braţe moi
de copilaş drăgălaş zulufat
zei binevoitori ne zâmbesc ne îmbrăţişează
ne bat pe spate înţelegători
bărbaţii râd fericiţi
femeile zâmbesc în spatele voaletelor colorate
copiii chicotesc aleargă după fluturi culeg floricele
astăzi e ziua de ieri
nu mai e smog fum pucioasă
nu mai coboară nori de găndaci
nu mai plouă cu broaşte peşti avioane de luptă
ciment meteoriţi prostie
un duh blând ocrotitor fratern pluteşte peste noi
o împăcare melancolică ne cuprinde cu braţe moi
de copilaş drăgălaş zulufat
zei binevoitori ne zâmbesc ne îmbrăţişează
ne bat pe spate înţelegători
bărbaţii râd fericiţi
femeile zâmbesc în spatele voaletelor colorate
copiii chicotesc aleargă după fluturi culeg floricele
astăzi e ziua de ieri
ordine in haos
există ordine în univers
dezordinea aleatoriul imprevizibilul
confuzia haosul ura
sunt spatele covorului
asta vedem asta trăim cu asta ne alegem
opera de artă covorul suplu
e doar de dumnezeu văzut
când singur trist desculţ himeric îl străbate
zi după zi
şi moarte după moarte
dezordinea aleatoriul imprevizibilul
confuzia haosul ura
sunt spatele covorului
asta vedem asta trăim cu asta ne alegem
opera de artă covorul suplu
e doar de dumnezeu văzut
când singur trist desculţ himeric îl străbate
zi după zi
şi moarte după moarte
romanta tarzie pentru un gramofon stricat
india ai ochii înnoptaţi ca smoala
părul negru atârnă până la podea
dacă vreau să-l simt în mâna mea
mă loveşti leoaică sălbatecă cu gheara
india inima ta e o rană deschisă
când mergi picuri sânge pe dalele goale
din dale răsar garoafe mortale
flori de otravă din trupul tău prelinsă
india ai gura sângerie
umbra alungită ţi-e găteală
sânii tăi sunt auroră boreală
ursul polar te linge pe călcâie
india de dorul tău vin păsări migratoare
pe munte noaptea lupi besmetici urlă
mrenele albe curg şuvoi pe gârlă
în urma ta se sinucid sinistre macarale
india omoară-mă şi-ngroapă-mă sub pulpă
decât să-mi fie viaţa dulce-amară
iubirea mea neostoit să dea pe dinafară
mai bine să zac mort la tine-n vulvă
părul negru atârnă până la podea
dacă vreau să-l simt în mâna mea
mă loveşti leoaică sălbatecă cu gheara
india inima ta e o rană deschisă
când mergi picuri sânge pe dalele goale
din dale răsar garoafe mortale
flori de otravă din trupul tău prelinsă
india ai gura sângerie
umbra alungită ţi-e găteală
sânii tăi sunt auroră boreală
ursul polar te linge pe călcâie
india de dorul tău vin păsări migratoare
pe munte noaptea lupi besmetici urlă
mrenele albe curg şuvoi pe gârlă
în urma ta se sinucid sinistre macarale
india omoară-mă şi-ngroapă-mă sub pulpă
decât să-mi fie viaţa dulce-amară
iubirea mea neostoit să dea pe dinafară
mai bine să zac mort la tine-n vulvă
pe plaja
pe plajă trupuri de adolescenţi se rostogolesc
valuri valuri de mare se ciocnesc
cu braţele întinse rup din mare
marea se clatină recunoscătoare
adolescenţii se rotesc în cercuri concentrice pe plajă
închipuie stropi închipuie vrajă
iau naştere animale ciudate
din trupuri bronzate
sirene fachiri cămile cocoşate
stârci ornitorinci cioburi de sticlă pisate
aruncă din ochi adolescente stresate
vâltoarea de oameni dezbrăcaţi încearcă să mă înece
eu mă aplec şi valul peste mine trece
mă prind de un sân de un şold de o buză răsfrântă
dacă mor acum trupul meu va deveni o pagină ruptă
dintr-o carte din care copiii goi au făcut în joacă
o bărcuţă o mânăstire de maici şi o toacă
valuri valuri de mare se ciocnesc
cu braţele întinse rup din mare
marea se clatină recunoscătoare
adolescenţii se rotesc în cercuri concentrice pe plajă
închipuie stropi închipuie vrajă
iau naştere animale ciudate
din trupuri bronzate
sirene fachiri cămile cocoşate
stârci ornitorinci cioburi de sticlă pisate
aruncă din ochi adolescente stresate
vâltoarea de oameni dezbrăcaţi încearcă să mă înece
eu mă aplec şi valul peste mine trece
mă prind de un sân de un şold de o buză răsfrântă
dacă mor acum trupul meu va deveni o pagină ruptă
dintr-o carte din care copiii goi au făcut în joacă
o bărcuţă o mânăstire de maici şi o toacă
mastodonti in ploaie
caustică ploaie îmi cade în faţă
în spate îmi ninge infecte noroaie
din ploaia acidă mastodonţi se înalţă
zăpada-i pătată de impudice zoaie
păroşii elefanţi mă iau la trântă
mă aruncă cu colţii albi în aer
e un viol voinţa mi-e înfrântă
cu umbrele din ploaie mă încaier
pânze murdare aruncă peste mine ploaia
mă zbat să scap din uda încercuire
un cititor întoarce grăbit foaia
nu a văzut că plâng aude doar o tânguire
în spate îmi ninge infecte noroaie
din ploaia acidă mastodonţi se înalţă
zăpada-i pătată de impudice zoaie
păroşii elefanţi mă iau la trântă
mă aruncă cu colţii albi în aer
e un viol voinţa mi-e înfrântă
cu umbrele din ploaie mă încaier
pânze murdare aruncă peste mine ploaia
mă zbat să scap din uda încercuire
un cititor întoarce grăbit foaia
nu a văzut că plâng aude doar o tânguire
fulg de nea
fulg de nea fulg de nea
cazi ca o piatră în calea mea
cu ură îmi cazi în gură
aisberg molâu te furişezi pe la ceafă
îmi cazi în ochi
ca un glonţ rece de deochi
ai ca şi mine o structură simetrică
excrescenţe pentagonale
şi o aplecare spre pictura abstractă
performantă
executată cu lapte proaspăt de virgine
gravide
guralive
execrabil de pure
mame de-a pururi
iubite de bieţi copii nenăscuţi
de fapt bărbaţi inhibaţi
fulg de nea
cazi ca o piatră în calea mea
tu bebe mic de ninsoare
vei deveni un om de zăpadă hidos
păros băşinos
un urangutan cu o bere în mână
cu ochii beliţi la emisiuni cu o zână
fulg de nea
fulg de nea
cazi ca o piatră în calea mea
cu ură îmi cazi în gură
aisberg molâu te furişezi pe la ceafă
îmi cazi în ochi
ca un glonţ rece de deochi
ai ca şi mine o structură simetrică
excrescenţe pentagonale
şi o aplecare spre pictura abstractă
performantă
executată cu lapte proaspăt de virgine
gravide
guralive
execrabil de pure
mame de-a pururi
iubite de bieţi copii nenăscuţi
de fapt bărbaţi inhibaţi
fulg de nea
cazi ca o piatră în calea mea
tu bebe mic de ninsoare
vei deveni un om de zăpadă hidos
păros băşinos
un urangutan cu o bere în mână
cu ochii beliţi la emisiuni cu o zână
fulg de nea
fulg de nea
comanda la mine
în jur sunt turnuri de veghe
şanţuri concentrice pline cu smoală fierbinte
cratere săpate de obuze alcaline
nu mai e mult până la tine
dar nu ajung
în spate berbeci în poartă împung
ura strigă mulţimea de scutieri
ura strigă mulţimea de arcaşi
ura strigă mulţimea de femei isterice
panicate excitate
chipul meu e împietrit impasibil
de nerecunoscut
când dau ordinul de atac
te trimit la moarte soldat
săgeata albastră spre tine vine
sfârâind în aerul rece
o vei opri cu pieptul cu inima cu plămânii
cu viaţa ta jalnică
vei deveni general după moarte
voi depune coroane de sârmă ghimpată
la mormântul tău frate
şanţuri concentrice pline cu smoală fierbinte
cratere săpate de obuze alcaline
nu mai e mult până la tine
dar nu ajung
în spate berbeci în poartă împung
ura strigă mulţimea de scutieri
ura strigă mulţimea de arcaşi
ura strigă mulţimea de femei isterice
panicate excitate
chipul meu e împietrit impasibil
de nerecunoscut
când dau ordinul de atac
te trimit la moarte soldat
săgeata albastră spre tine vine
sfârâind în aerul rece
o vei opri cu pieptul cu inima cu plămânii
cu viaţa ta jalnică
vei deveni general după moarte
voi depune coroane de sârmă ghimpată
la mormântul tău frate
geografie
peste marea moartă
se aşeaz-o poartă
în ierusalim
creşte un măslin
peste betleem
zboară un blestem
în ghetsimani
vin urangutanii
sus pe golgota
se deschide bolta
dinspre israel
se coboară El
se aşeaz-o poartă
în ierusalim
creşte un măslin
peste betleem
zboară un blestem
în ghetsimani
vin urangutanii
sus pe golgota
se deschide bolta
dinspre israel
se coboară El
aur si argint
trebuie să vezi asta
spuse îngerul
arătând cu aripa un grup de greieri
care închipuiau litere
i-am împrăştiat cu piciorul
am netezit locul şi cu un băţ
am desenat o cruce ca un semn
pe harta comorii
am scos cazmaua militară
pe care o ţin tot timpul în veston
în dreptul inimii
la miezul nopţii a apărut prima scânteiere
am săpat în grămada de aur
am împrăştiat-o în jur
aveam în gură praf de aur
în păr în gene
de departe arătam ca o pasăre
strălucitoare
în zori lunetistul şi-a trimis glonţul
părea de argint
în lumina soarelui care răsărea
pentru ultima oară
spuse îngerul
arătând cu aripa un grup de greieri
care închipuiau litere
i-am împrăştiat cu piciorul
am netezit locul şi cu un băţ
am desenat o cruce ca un semn
pe harta comorii
am scos cazmaua militară
pe care o ţin tot timpul în veston
în dreptul inimii
la miezul nopţii a apărut prima scânteiere
am săpat în grămada de aur
am împrăştiat-o în jur
aveam în gură praf de aur
în păr în gene
de departe arătam ca o pasăre
strălucitoare
în zori lunetistul şi-a trimis glonţul
părea de argint
în lumina soarelui care răsărea
pentru ultima oară
deoparte si de alta, deasupra si departe
strada e veche
casele trec lent
una în alta
deoparte şi de alta
la ferestre copii diformi
urmăresc picăturile de ploaie
sub gutui se descompun câinii legaţi
pe sârme corpuri goale
flutură prinse în cârlige
fâşii
norii atârnă de streşini
tu îmi zâmbeşti
prin gemuleţul de la uşă
mă ridic brusc
ca un balon cu heliu
deasupra străzii
deasupra oraşului
deasupra pământului
departe
casele trec lent
una în alta
deoparte şi de alta
la ferestre copii diformi
urmăresc picăturile de ploaie
sub gutui se descompun câinii legaţi
pe sârme corpuri goale
flutură prinse în cârlige
fâşii
norii atârnă de streşini
tu îmi zâmbeşti
prin gemuleţul de la uşă
mă ridic brusc
ca un balon cu heliu
deasupra străzii
deasupra oraşului
deasupra pământului
departe
amalgam
marea
soare
pescăruşi
din apă ies încolonaţi înecaţii
lumea de pe plajă aleargă îngrozită
libărci monstruoase morţii
se împrăştie pe străzi
în hoteluri
în restaurante
după un timp
nu-i mai recunoşti
doar câteodată
întâlneşti
întinsă impudic pe un chip
privirea moartă
soare
pescăruşi
din apă ies încolonaţi înecaţii
lumea de pe plajă aleargă îngrozită
libărci monstruoase morţii
se împrăştie pe străzi
în hoteluri
în restaurante
după un timp
nu-i mai recunoşti
doar câteodată
întâlneşti
întinsă impudic pe un chip
privirea moartă
Inducerea in eroare a inamicului
pentru a câştiga bătălia
e necesară camuflarea
intenţiilor
oamenilor
clădirilor
armelor
se vor aşeza în faţa soldaţilor oglinzi
clădirile se vor acoperi cu iarbă de mare
armele se vor ascunde sub faldurile robelor albe
vom părea paşnici
amabili
incolori
le vom trimite în dar
cai uriaşi făuriţi din aur
îi vom înconjura cu dragostea noastră
le vom boteza copiii nenăscuţi
femeile noastre le vor turna vinul în pahare
le vom împărţi simulacre de fericire
de viaţă
de iubire
apoi în ultima noapte de august
în ultima noapte a milosteniei noastre
a îndurării noastre
a ispăşirii noastre
în noaptea în care ne vom pierde
sufletele noastre nemuritoare
vom declanşa
MĂCELUL
e necesară camuflarea
intenţiilor
oamenilor
clădirilor
armelor
se vor aşeza în faţa soldaţilor oglinzi
clădirile se vor acoperi cu iarbă de mare
armele se vor ascunde sub faldurile robelor albe
vom părea paşnici
amabili
incolori
le vom trimite în dar
cai uriaşi făuriţi din aur
îi vom înconjura cu dragostea noastră
le vom boteza copiii nenăscuţi
femeile noastre le vor turna vinul în pahare
le vom împărţi simulacre de fericire
de viaţă
de iubire
apoi în ultima noapte de august
în ultima noapte a milosteniei noastre
a îndurării noastre
a ispăşirii noastre
în noaptea în care ne vom pierde
sufletele noastre nemuritoare
vom declanşa
MĂCELUL
Clubul celor dati afara de la Rocada
Trei personaje discută în timp ce rup iarba cu dinţii:
- am fost dat afară de la Rocada...
- ce-ai făcut?
- n-am pus o poezie...
- de ce?
- de-al dracu' !
- atunci de ce ai mai intrat?
- de tâmpit! da' tu?
- n-am pus poză...
- de ce?
- de 'oţ!
- şi de ce ai mai intrat?
- ca să mă aflu în treabă. da' tu?
- eu am pus şi poză şi poezie şi tot m-a dat afară!
- de ce?
- de tâmpit!
- atunci de ce ai mai intrat?
- aveam unele dubii...
Cele trei personaje se îndepărtează agale, paşnic,
dispărând în ceaţă...
Sfârşit
- am fost dat afară de la Rocada...
- ce-ai făcut?
- n-am pus o poezie...
- de ce?
- de-al dracu' !
- atunci de ce ai mai intrat?
- de tâmpit! da' tu?
- n-am pus poză...
- de ce?
- de 'oţ!
- şi de ce ai mai intrat?
- ca să mă aflu în treabă. da' tu?
- eu am pus şi poză şi poezie şi tot m-a dat afară!
- de ce?
- de tâmpit!
- atunci de ce ai mai intrat?
- aveam unele dubii...
Cele trei personaje se îndepărtează agale, paşnic,
dispărând în ceaţă...
Sfârşit
experimentul Dacia
.încep un experiment pe care l-am botezat Dacia, numele unui
regat dispărut. plec de la premiza extrem de simplu de înţeles
că dacă ceva există are o cauză şi dacă are o cauză aceasta îi
este exterioară şi deci acel ceva nu poate exista din proprie
iniţiativă. din acest moment dispare o mare, neasemuită prostie:
Liberul Arbitru! aşa cum fatalitatea a făcut să dispară Dacia, după
acelaşi model se desfăşoară orice proces din univers, inclusiv viaţa
noastră. experimentul constă în a aduna o mână de oameni care
pot susţine această teorie care mie mi se pare simplă dar care este
respinsă de majoritatea populaţiei planetare. acum este în vogă
teoria universului pulsatoriu care se apropie de adevăr dar sfârşeşte
butaforic cu un timp care se desfăşoară invers. dacă vom accepta
un lucru care era cunoscut ţăranilor noştri, că totul s-a întâmplat
deja, că totul e 'scris', vom putea atunci arunca un ochi în spatele
cortinei, acolo unde stau Păpuşarii. invit alături de mine oameni
care pot declanşa schimbarea unui mod de a privi lumea, pot
declanşa schimbarea lumii. Începe Experimentul Dacia! haideţi să demonstrăm
că viitorul s-a întâmplat deja, că nu există liberul arbitru, că acţionăm pe coordonate
deja trasate. înţelege cineva despre ce vorbesc? consecinţele pot fi nebănuite. C.
regat dispărut. plec de la premiza extrem de simplu de înţeles
că dacă ceva există are o cauză şi dacă are o cauză aceasta îi
este exterioară şi deci acel ceva nu poate exista din proprie
iniţiativă. din acest moment dispare o mare, neasemuită prostie:
Liberul Arbitru! aşa cum fatalitatea a făcut să dispară Dacia, după
acelaşi model se desfăşoară orice proces din univers, inclusiv viaţa
noastră. experimentul constă în a aduna o mână de oameni care
pot susţine această teorie care mie mi se pare simplă dar care este
respinsă de majoritatea populaţiei planetare. acum este în vogă
teoria universului pulsatoriu care se apropie de adevăr dar sfârşeşte
butaforic cu un timp care se desfăşoară invers. dacă vom accepta
un lucru care era cunoscut ţăranilor noştri, că totul s-a întâmplat
deja, că totul e 'scris', vom putea atunci arunca un ochi în spatele
cortinei, acolo unde stau Păpuşarii. invit alături de mine oameni
care pot declanşa schimbarea unui mod de a privi lumea, pot
declanşa schimbarea lumii. Începe Experimentul Dacia! haideţi să demonstrăm
că viitorul s-a întâmplat deja, că nu există liberul arbitru, că acţionăm pe coordonate
deja trasate. înţelege cineva despre ce vorbesc? consecinţele pot fi nebănuite. C.
viitorul exista deja
orice alegere aţi face acum aţi făcut-o deja. chiar dacă daţi
cu banul, banul deja a picat pe o anumită faţă. teoria viitorului
probabilistic, a viitorului potenţial sunt gogoriţe menite să
mângâie amorul propriu. căutaţi semnele. puteţi descoperi
cu câtă înverşunare se luptă fiecare să-şi împlinească destinul
chiar dacă acesta se vede cu ochiul liber că va fi dezastruos.
viitorul, existând deja, devine cauză pentru prezent şi nu
efect generat de o cauză din prezent. un accident de maşină
în care moare un om nu a fost determinat de acţiunile acelui
om. existenţa accidentului în viitor a determinat ca alegerile
acelui om, toată viaţa lui, să ducă inevitabil la împlinirea
destinului. oamenii care nu s-au născut încă au trăit şi au
murit deja şi acest lucru nu îl poate schimba nimeni. C.
cu banul, banul deja a picat pe o anumită faţă. teoria viitorului
probabilistic, a viitorului potenţial sunt gogoriţe menite să
mângâie amorul propriu. căutaţi semnele. puteţi descoperi
cu câtă înverşunare se luptă fiecare să-şi împlinească destinul
chiar dacă acesta se vede cu ochiul liber că va fi dezastruos.
viitorul, existând deja, devine cauză pentru prezent şi nu
efect generat de o cauză din prezent. un accident de maşină
în care moare un om nu a fost determinat de acţiunile acelui
om. existenţa accidentului în viitor a determinat ca alegerile
acelui om, toată viaţa lui, să ducă inevitabil la împlinirea
destinului. oamenii care nu s-au născut încă au trăit şi au
murit deja şi acest lucru nu îl poate schimba nimeni. C.
fotografii
toate fotografiile au în ele ceva morbid. aţi observat că
imediat ce ai făcut o fotografie aceasta are un aer nostalgic?
uite, aşa eram eu acum 5 minute, anul trecut, acum 20
de ani. poza asta va rămâne după ce mor, am murit şi
poza asta arată un om care nu mai e... pozele sunt cadre
din filmul vieţii noastre. tehnologic, se va putea face poze
din viitor. cum le vom privi? dacă am avea o poză de la
propria noastră înmormântare, cu ce sentimente am
privi-o? ce reacţie vom avea contemplând un set de poze
din viaţa noastră viitoare? cum va schimba lumea
această tehnologie? va fi un colaps sau o deschidere?
acum e o taină dar atunci vom face o poză în viitor şi
vom afla imediat.
imediat ce ai făcut o fotografie aceasta are un aer nostalgic?
uite, aşa eram eu acum 5 minute, anul trecut, acum 20
de ani. poza asta va rămâne după ce mor, am murit şi
poza asta arată un om care nu mai e... pozele sunt cadre
din filmul vieţii noastre. tehnologic, se va putea face poze
din viitor. cum le vom privi? dacă am avea o poză de la
propria noastră înmormântare, cu ce sentimente am
privi-o? ce reacţie vom avea contemplând un set de poze
din viaţa noastră viitoare? cum va schimba lumea
această tehnologie? va fi un colaps sau o deschidere?
acum e o taină dar atunci vom face o poză în viitor şi
vom afla imediat.
treptele constiintei dupa Hawkins
1 __ Ruşinea
2 __ Vina
3 __ Apatia
4 __ Durerea
5 __ Frica
6 __ Dorinţa
7 __ Mânia
8 __ Mândria
9 __ Curajul
10 _ Neutralitatea
11 _ Bunăvoinţa
12 _ Acceptarea
13 _ Raţiunea
14 _ Iubirea
15 _ Bucuria
16 _ Pacea
17 _ Iluminarea
un om într-un anumit moment al vieţii se află pe una din aceste trepte
ale conştiinţei şi acţionează în consecinţă. după ce am aflat de această
scală m-am poziţionat pe ea şi totodată mi-am explicat diferenţele de
mentalitate dintre mine şi persoanele cunoscute. tu pe care treaptă te
afli acum?
2 __ Vina
3 __ Apatia
4 __ Durerea
5 __ Frica
6 __ Dorinţa
7 __ Mânia
8 __ Mândria
9 __ Curajul
10 _ Neutralitatea
11 _ Bunăvoinţa
12 _ Acceptarea
13 _ Raţiunea
14 _ Iubirea
15 _ Bucuria
16 _ Pacea
17 _ Iluminarea
un om într-un anumit moment al vieţii se află pe una din aceste trepte
ale conştiinţei şi acţionează în consecinţă. după ce am aflat de această
scală m-am poziţionat pe ea şi totodată mi-am explicat diferenţele de
mentalitate dintre mine şi persoanele cunoscute. tu pe care treaptă te
afli acum?
omul corabie
Omul Corabie are multe catarge
pânze umflate de vânt şi la pupa
ancore grele de fier
tunuri de bronz
şi ghiulelele negre din fontă
taie în mare lungi coridoare
în care bărci şi corăbii mai mici se scufundă
oamenii barcă vâslesc toată viaţa
pământ e în zare sau poate-un miraj
omul plută şi-a pus cămaşa velă
şi se roagă
omul buştean e dus de ape fără împotrivire
rostogolit pe-o plajă va încălzi o noapte
şi Robinson Crusoe va scrie în jurnal
pânze umflate de vânt şi la pupa
ancore grele de fier
tunuri de bronz
şi ghiulelele negre din fontă
taie în mare lungi coridoare
în care bărci şi corăbii mai mici se scufundă
oamenii barcă vâslesc toată viaţa
pământ e în zare sau poate-un miraj
omul plută şi-a pus cămaşa velă
şi se roagă
omul buştean e dus de ape fără împotrivire
rostogolit pe-o plajă va încălzi o noapte
şi Robinson Crusoe va scrie în jurnal
insectar
poezia pe internet este ca un fluture minunat
care se aşează o clipă în faţa noastră pe o floare
bate din aripi
şi apoi se pierde printre copaci
dacă dorim să-l revedem
îl regăsim
la fel de magnific
dar mort
fixat cu un ac în insectar
bateţi din aripi şi împrăştiaţi culori
irepetabila şi fugitiva clipă
ne hrăneşte şi ne apropie de Dumnezeu
care se aşează o clipă în faţa noastră pe o floare
bate din aripi
şi apoi se pierde printre copaci
dacă dorim să-l revedem
îl regăsim
la fel de magnific
dar mort
fixat cu un ac în insectar
bateţi din aripi şi împrăştiaţi culori
irepetabila şi fugitiva clipă
ne hrăneşte şi ne apropie de Dumnezeu
dialog in oglinda
de unde ştii când vine?
îi vezi
câţi?
doi
ăla cu ciocanul?
şi ăla cu aripi
care e primul?
cu aripi
îl vezi?
se uită la tine
da' tu îl vezi?
într-un fel... se uită la tine
da' cu ciocanul... de ce?
lovitura de graţie
doare?
...
ăla cu aripi...
da
ce face?
se uită la tine
atât?
atât
doare?
...
pe urmă?
pe urmă pleci cu ăla cu aripi
unde?
acolo
e bine?
depinde
de cine?
de tine
ce să fac?
plângi
să-mi plâng de milă?
...
să regret?
...
de ce dracu să plâng?
despărţirea
doare?
...
...
o să-ţi fie sete
sete?
sete de viaţă
şi plâng?
o să plângi
bine, dar lumina?
...
tunelul?
prostii, doar sete
dar unii...?
ce?
unii,acolo, sunt fericiţi
ai băut aici?
da
o să-ţi fie sete
ei n-au băut?
nu
cum dracu?
s-au lipsit
s-au lipsit?
da
se poate?
da
dar dacă mă lipsesc de tot?
nu se poate aşa
de ce?
trebuie să-l laşi pe ăla cu ciocanul. vine când vrea el nu când vrei tu
dar pot să fac ce vreau cu viaţa mea
tu nu eşti acolo. în tine e altcineva
şi eu?
personalitate multiplă, delir, etc.
dar eu sunt eu
care eu? mâine eşti altul, poimâine altul şi tot aşa
şi atunci cine pleacă?
ăla din tine: altcineva
şi eu?
tu? care tu?
eu!
tu eşti altcineva
îi vezi
câţi?
doi
ăla cu ciocanul?
şi ăla cu aripi
care e primul?
cu aripi
îl vezi?
se uită la tine
da' tu îl vezi?
într-un fel... se uită la tine
da' cu ciocanul... de ce?
lovitura de graţie
doare?
...
ăla cu aripi...
da
ce face?
se uită la tine
atât?
atât
doare?
...
pe urmă?
pe urmă pleci cu ăla cu aripi
unde?
acolo
e bine?
depinde
de cine?
de tine
ce să fac?
plângi
să-mi plâng de milă?
...
să regret?
...
de ce dracu să plâng?
despărţirea
doare?
...
...
o să-ţi fie sete
sete?
sete de viaţă
şi plâng?
o să plângi
bine, dar lumina?
...
tunelul?
prostii, doar sete
dar unii...?
ce?
unii,acolo, sunt fericiţi
ai băut aici?
da
o să-ţi fie sete
ei n-au băut?
nu
cum dracu?
s-au lipsit
s-au lipsit?
da
se poate?
da
dar dacă mă lipsesc de tot?
nu se poate aşa
de ce?
trebuie să-l laşi pe ăla cu ciocanul. vine când vrea el nu când vrei tu
dar pot să fac ce vreau cu viaţa mea
tu nu eşti acolo. în tine e altcineva
şi eu?
personalitate multiplă, delir, etc.
dar eu sunt eu
care eu? mâine eşti altul, poimâine altul şi tot aşa
şi atunci cine pleacă?
ăla din tine: altcineva
şi eu?
tu? care tu?
eu!
tu eşti altcineva
Ruptura
îţi aminteşti...?
purtam acelaşi ceas
aceleaşi haine
tu te tundeai ca mine
eu vorbeam ca tine
am fost prea mult timp împreună
ca doi fraţi siamezi
iubeam amândoi aceeaşi femeie
tu îndrăzneai
eu eram reticent
tu erai exuberant
eu scriam noaptea poezii
când le-ai citit
( erau ascunse după un dulap )
te-ai îngrozit
m-ai privit cu ură
şi m-ai îmtrebat printre dinţi:
ăsta sunt eu...?
purtam acelaşi ceas
aceleaşi haine
tu te tundeai ca mine
eu vorbeam ca tine
am fost prea mult timp împreună
ca doi fraţi siamezi
iubeam amândoi aceeaşi femeie
tu îndrăzneai
eu eram reticent
tu erai exuberant
eu scriam noaptea poezii
când le-ai citit
( erau ascunse după un dulap )
te-ai îngrozit
m-ai privit cu ură
şi m-ai îmtrebat printre dinţi:
ăsta sunt eu...?
zeite pangarite
te-ai gândit vreodată Victore
că femeile vor să fie bătute
violate
târâte de păr în curte
pălmuite sub ochii vecinilor
cu hainele smulse
nasturii împrăştiaţi
chiloţii rupţi
acceptând cu recunoştinţă picioare în burtă...?
aşa restabilesc ele ordinea primordială
în care bărbaţii sunt zeii iar femeile
zeiţe fecioare pângărite
care primesc în pântec sămânţa ruşinii
că femeile vor să fie bătute
violate
târâte de păr în curte
pălmuite sub ochii vecinilor
cu hainele smulse
nasturii împrăştiaţi
chiloţii rupţi
acceptând cu recunoştinţă picioare în burtă...?
aşa restabilesc ele ordinea primordială
în care bărbaţii sunt zeii iar femeile
zeiţe fecioare pângărite
care primesc în pântec sămânţa ruşinii
totul despre Eva
o să-ţi spun, Victore, despre femei...
un fluture ieşit din crisalidă îşi desface
aripile pliate şi deodată lumea se umple de
culoare o femeie se desface din ea însăşi
şi deodată timpul mersul lucrurilor încetează
există doar ea şi lumina
atunci trebuie să fie prezent un bărbat să o vadă
să o adulmece să-i atingă cu fruntea picioarele.
se face linişte, Victore, pe lume e o singură
femeie, Eva cea de început şi cea de la
sfârşitul timpului, mama fecioară, sfânta
sfintelor, atunci o vezi Victore, dacă ai noroc,
dacă ai mare noroc, pe Ea. apoi devine femeia
ta mama ta iubita sora fiica ta femeia de la ghişeul
de la gară.
vezi tu, Victore, foarte puţini bărbaţi au norocul
să fie la capătul de unde începe lumina
şi foarte puţine femei au norocul să lumineze
culcate pe un braţ păros de bărbat
un fluture ieşit din crisalidă îşi desface
aripile pliate şi deodată lumea se umple de
culoare o femeie se desface din ea însăşi
şi deodată timpul mersul lucrurilor încetează
există doar ea şi lumina
atunci trebuie să fie prezent un bărbat să o vadă
să o adulmece să-i atingă cu fruntea picioarele.
se face linişte, Victore, pe lume e o singură
femeie, Eva cea de început şi cea de la
sfârşitul timpului, mama fecioară, sfânta
sfintelor, atunci o vezi Victore, dacă ai noroc,
dacă ai mare noroc, pe Ea. apoi devine femeia
ta mama ta iubita sora fiica ta femeia de la ghişeul
de la gară.
vezi tu, Victore, foarte puţini bărbaţi au norocul
să fie la capătul de unde începe lumina
şi foarte puţine femei au norocul să lumineze
culcate pe un braţ păros de bărbat
marți, 1 iunie 2010
Bucolică
la marginea pădurii de liliac
au ieşit ţăranii în frac
cu ie şi iţari pe dedesubt
au zburat peste podul cel rupt
dansează menuete şi recită sonete
cântă gavote la orga din grote
peste ei coboară o lumină bizară
de sus le zâmbeşte dumnezeu ca un peşte
fecioare zglobii în rochii fistichii
aleargă cu cerbii pe la firul ierbii
numai o fecioară goală şi tristă
adună petale de flori în batistă
inorogi pintenogi pasc în poieniţe
în lac se scaldă două şoimăriţe
ascunşi după un tei maria şi matei
culcă margaretele ca să-şi facă mendrele
spre seară se aprind focuri în lună
sileni beţi cântă cu fete de mână
ielele fură feciori şi pe margine
plouă cu licurici în imagine
maria adoarme pe mâna lui matei
îngeraşii roz coboară din tei
peste pădure în noaptea răcoroasă
zboară o femeie drapată c-o coasă
au ieşit ţăranii în frac
cu ie şi iţari pe dedesubt
au zburat peste podul cel rupt
dansează menuete şi recită sonete
cântă gavote la orga din grote
peste ei coboară o lumină bizară
de sus le zâmbeşte dumnezeu ca un peşte
fecioare zglobii în rochii fistichii
aleargă cu cerbii pe la firul ierbii
numai o fecioară goală şi tristă
adună petale de flori în batistă
inorogi pintenogi pasc în poieniţe
în lac se scaldă două şoimăriţe
ascunşi după un tei maria şi matei
culcă margaretele ca să-şi facă mendrele
spre seară se aprind focuri în lună
sileni beţi cântă cu fete de mână
ielele fură feciori şi pe margine
plouă cu licurici în imagine
maria adoarme pe mâna lui matei
îngeraşii roz coboară din tei
peste pădure în noaptea răcoroasă
zboară o femeie drapată c-o coasă
În padoc la Răcoasa
în padoc la răcoasa
unde-şi are iulică_casa
se învârt trei iepe
pregătite să fete
îngerii vin falduri falduri
se-nşiră pe ulucile de la garduri
iulică deschide fereastra
şi aruncă după ei cu glastra
îngerii fac semne deşucheate
râd de iulică şi în jur le pluteşte
un miros greu de peşte
un înger sfios coboară lin
aşează cu grijă o floare de crin
în mâna neagră şi muncită
pe care i-o-ntinde iulică
iepele aleargă şi nechează speriate
iulică cu naiul le fluieră şoapte
se opresc tremurând şi din picioare
fată câte un mânz fiecare
în padocul de la răcoasa
unde-şi are iulică_casa
s-au născut trei mânji înstelaţi
la care dacă te uiţi bine
vezi o lumină care vine
de la Tine
unde-şi are iulică_casa
se învârt trei iepe
pregătite să fete
îngerii vin falduri falduri
se-nşiră pe ulucile de la garduri
iulică deschide fereastra
şi aruncă după ei cu glastra
îngerii fac semne deşucheate
râd de iulică şi în jur le pluteşte
un miros greu de peşte
un înger sfios coboară lin
aşează cu grijă o floare de crin
în mâna neagră şi muncită
pe care i-o-ntinde iulică
iepele aleargă şi nechează speriate
iulică cu naiul le fluieră şoapte
se opresc tremurând şi din picioare
fată câte un mânz fiecare
în padocul de la răcoasa
unde-şi are iulică_casa
s-au născut trei mânji înstelaţi
la care dacă te uiţi bine
vezi o lumină care vine
de la Tine
Zenta
zenta a venit la mine din altă dimensiune
arată diafan ca o linie faţă de un burlan
când mică când mare zenta clipeşte punctişoare
toarce ca o pisică rânduleţe răzleţe
şi se agaţă nebuneşte de orişice peşte
zenta am întrebat-o eu eşti virgină
ea m-a privit pe mine pe tine şi pe Lună
a clipit punctişoare în zare şi mi-a răspuns
o o o o o o o o cu multe cuişoare
am sorbit din răspunsul ei ca dintr-un ceai de tei
când am febră şi mă doare o lingoare
trecătoare
arată diafan ca o linie faţă de un burlan
când mică când mare zenta clipeşte punctişoare
toarce ca o pisică rânduleţe răzleţe
şi se agaţă nebuneşte de orişice peşte
zenta am întrebat-o eu eşti virgină
ea m-a privit pe mine pe tine şi pe Lună
a clipit punctişoare în zare şi mi-a răspuns
o o o o o o o o cu multe cuişoare
am sorbit din răspunsul ei ca dintr-un ceai de tei
când am febră şi mă doare o lingoare
trecătoare
La Ceamurlia
la ceamurlia în cale
ciocârlia cântă de jale
o căruţă trasă de trei cai
merge pe apă şi vai
în urma ei vine ciorchine
mulţime de lume de bine
pe luca lu' matei
îl îngroapă
sub apă
clopotele vin după ei furişate
pelicanii ţin lumânările
muzica e-n stuful de foşnete
luca e coborât cu frânghiile
e lăsat acolo singur sub apă
şi el se face ştiucă vărgată
mesenii o mănâncă la parastas
beau cinstesc masa şi-nchină cupe de lut ars
la scaunul gol rămas de pripas
ciocârlia cântă de jale
o căruţă trasă de trei cai
merge pe apă şi vai
în urma ei vine ciorchine
mulţime de lume de bine
pe luca lu' matei
îl îngroapă
sub apă
clopotele vin după ei furişate
pelicanii ţin lumânările
muzica e-n stuful de foşnete
luca e coborât cu frânghiile
e lăsat acolo singur sub apă
şi el se face ştiucă vărgată
mesenii o mănâncă la parastas
beau cinstesc masa şi-nchină cupe de lut ars
la scaunul gol rămas de pripas
Cântec de dragoste moartă
şarpe albastru în amiază pluteşte
sânii tăi joacă feste feste
piciorul de sub fustă răsare
să moară maria lu' nae
de ciudă şi de urticare
pasăre galbenă pe gard se iţeşte
limba ta se mişcă drăceşte
scuipi miere şi de jind se taie
bărbaţii de rând la bătaie
hai sictir curvă de rădvan
apleacă-te să-ţi salte salba cu ban
ţuşti de gîtul meu pupăză stricată
să hodorogim pe pământ şi în ceruri
dragostea noastră moartă
sânii tăi joacă feste feste
piciorul de sub fustă răsare
să moară maria lu' nae
de ciudă şi de urticare
pasăre galbenă pe gard se iţeşte
limba ta se mişcă drăceşte
scuipi miere şi de jind se taie
bărbaţii de rând la bătaie
hai sictir curvă de rădvan
apleacă-te să-ţi salte salba cu ban
ţuşti de gîtul meu pupăză stricată
să hodorogim pe pământ şi în ceruri
dragostea noastră moartă
Regimul alimentar al aligatorilor argintii
în clandestinitate ţin în baie doi aligatori argintii
îi hrănesc cu broaşte, păsări, văduve vii
spinări de bătrânei singuratici, şopârle ca trase prin inel
ginerele vecinii, bucăţi din Lună, şoapte strânse noaptea din parcuri
huiduieli şi ovaţii, ştampile de vot folosite
ceasuri, dricuri şi cireşe de mai
când au crescut de-ajuns i-am învăţat să zboare
şi să scuipe flăcări
călare pe-amândoi trag după mine cerul
feriţi-vă din calea mea, am doi aligatori !
îi hrănesc cu broaşte, păsări, văduve vii
spinări de bătrânei singuratici, şopârle ca trase prin inel
ginerele vecinii, bucăţi din Lună, şoapte strânse noaptea din parcuri
huiduieli şi ovaţii, ştampile de vot folosite
ceasuri, dricuri şi cireşe de mai
când au crescut de-ajuns i-am învăţat să zboare
şi să scuipe flăcări
călare pe-amândoi trag după mine cerul
feriţi-vă din calea mea, am doi aligatori !
Iubire subliminală
te iubesc subliminal
aşa că nu vei şti niciodată
câte pajişti de flori ţi-am cules
craniile noastre se vor ciocni mute
ca scoicile bătute de valuri
nu-mi vei recunoaşte sărutul de culcare
în orbitele goale
vom locui sub acelaşi copac
vom împărţi acelaşi vis colorat
du-te-nainte mi-ai spus
deretică şi deschide ferestrele
eu priveam cum plantai
copaci coloraţi şi mă întrebam
dacă-ţi voi cunoaşte secretele
nu pot să plec, ţi-am răspuns
mi-e teamă că nu mă vei găsi
şi ni se vor topi unul lângă altul
scheletele
aşa că nu vei şti niciodată
câte pajişti de flori ţi-am cules
craniile noastre se vor ciocni mute
ca scoicile bătute de valuri
nu-mi vei recunoaşte sărutul de culcare
în orbitele goale
vom locui sub acelaşi copac
vom împărţi acelaşi vis colorat
du-te-nainte mi-ai spus
deretică şi deschide ferestrele
eu priveam cum plantai
copaci coloraţi şi mă întrebam
dacă-ţi voi cunoaşte secretele
nu pot să plec, ţi-am răspuns
mi-e teamă că nu mă vei găsi
şi ni se vor topi unul lângă altul
scheletele
Vis de ducă
urcă, mi-a spus mecanicul de pe locomotivă
urcă, mi-a spus o pasăre învoaltă
urcă, mi-ai spus întinzându-mi mâna
creierul meu se târa pe sub streşini
trenul e dus, pasărea moartă
c-un ultim gând mă ţii deasupra apei tulburi
trezeşte-te, îmi strigi
dar eu continui să visez locomotiva dusă
şi pasărea învoaltă
urcă, mi-a spus o pasăre învoaltă
urcă, mi-ai spus întinzându-mi mâna
creierul meu se târa pe sub streşini
trenul e dus, pasărea moartă
c-un ultim gând mă ţii deasupra apei tulburi
trezeşte-te, îmi strigi
dar eu continui să visez locomotiva dusă
şi pasărea învoaltă
Mâna albă
o mână albă lângă calea ferată
numărând cu o cală şină cu şină
o mână albă lângă treierătoare
numărând cu un spic bob cu bob
o mână albă cântărindu-mi
creierul în palmă
numărând circumvoluţiune
cu circumvoluţiune
o mână albă pe inima mea
numărând secundă cu secundă
o mănă albă
în mâna mea
numărând paşii
urmă cu urmă
numărând cu o cală şină cu şină
o mână albă lângă treierătoare
numărând cu un spic bob cu bob
o mână albă cântărindu-mi
creierul în palmă
numărând circumvoluţiune
cu circumvoluţiune
o mână albă pe inima mea
numărând secundă cu secundă
o mănă albă
în mâna mea
numărând paşii
urmă cu urmă
Semn
îmi sângeră din nou rănile vechi din palme
e semn că undeva adânc în univers
petru creţia recită eminescu
e semn că undeva adânc în univers
petru creţia recită eminescu
Delirul grandorii
prin oricare ochi
Dumnezeu se uită la mine batjocoritor
uite o trestie gânditoare...
ce delir al grandorii
ce băşică umflată şi răsuflată...
am să schimb lumea, zise piatra
în timp ce grohotişul se rostogolea la vale
Dumnezeu se uită la mine batjocoritor
uite o trestie gânditoare...
ce delir al grandorii
ce băşică umflată şi răsuflată...
am să schimb lumea, zise piatra
în timp ce grohotişul se rostogolea la vale
Flori de salcâm
departe departe de ziua de mâine
viori sparte de-a lungul drumului
cât să mai ducă omul
din zare se apropie norii
praf şi durere
animale bolnave şi oameni
în autobuze
cirezi de nori şi o lumină care
se stinge încet
groaza îi cuprinde cu haina nepăsării
nu ne spune nimeni nimic
despre ce e vorba ?
metafore alambicate şi nici un răspuns
praful acoperă totul
iarba murdară e ruptă cu poftă de vite
o femeie târăşte un lanţ şi cu mâna la gură
priveşte cu teamă coarnele vacii
ce strălucesc poleite cu aur
unde eşti ? unde eşti ? se aude corul tăcut
al copiilor nopţii
Dumnezeu îi mângâie trist şi mirosul
florilor de salcâm
se împrăştie peste lume
viori sparte de-a lungul drumului
cât să mai ducă omul
din zare se apropie norii
praf şi durere
animale bolnave şi oameni
în autobuze
cirezi de nori şi o lumină care
se stinge încet
groaza îi cuprinde cu haina nepăsării
nu ne spune nimeni nimic
despre ce e vorba ?
metafore alambicate şi nici un răspuns
praful acoperă totul
iarba murdară e ruptă cu poftă de vite
o femeie târăşte un lanţ şi cu mâna la gură
priveşte cu teamă coarnele vacii
ce strălucesc poleite cu aur
unde eşti ? unde eşti ? se aude corul tăcut
al copiilor nopţii
Dumnezeu îi mângâie trist şi mirosul
florilor de salcâm
se împrăştie peste lume
Lumina orbitoare a celor doi sori
craniul meu este o peşteră
cu bizoni pictaţi şi mari stalactite
lacuri adânci în care se zăresc
oasele urşilor vânaţi cu pietre ascuţite
sălbaticul care o locuieşte
doarme pe o prispă de lemn
lângă fereastra săpată în piatră
coboară în fiecare dimineaţă
pe funii cu meşteşug împletite
în locul ascuns unde bate inima mea
scotoceşte în lăzile pline de hărţi prăfuite
caută ieşirea secretă care îl va duce afară
în lumina orbitoare a celor doi sori
cu bizoni pictaţi şi mari stalactite
lacuri adânci în care se zăresc
oasele urşilor vânaţi cu pietre ascuţite
sălbaticul care o locuieşte
doarme pe o prispă de lemn
lângă fereastra săpată în piatră
coboară în fiecare dimineaţă
pe funii cu meşteşug împletite
în locul ascuns unde bate inima mea
scotoceşte în lăzile pline de hărţi prăfuite
caută ieşirea secretă care îl va duce afară
în lumina orbitoare a celor doi sori
Tăcerea îngerului
ziua de mâine s-a întâmplat deja ?
şşşt, e o taină, mi-a astupat îngerul gura
cu o sărutare
atunci şi moartea mea s-a întâmplat deja ?
îngerul mi-a întors spatele supărat
l-am zgâlţâit de aripi
spune-mi îngere, am murit deja ?
s-a întors şi faţa lui era bolnavă şi rea
ochii lui erau două găuri
prin care se vedea bine întunericul
spune-mi îngere, l-am întrebat înfricoşat
dacă eu am murit deja, tu, lumea,
lucrurile astea din jur
de care te loveşti la genunchi
Dumnezeu... mai există ?
şşşt, e o taină, mi-a astupat îngerul gura
cu o sărutare
atunci şi moartea mea s-a întâmplat deja ?
îngerul mi-a întors spatele supărat
l-am zgâlţâit de aripi
spune-mi îngere, am murit deja ?
s-a întors şi faţa lui era bolnavă şi rea
ochii lui erau două găuri
prin care se vedea bine întunericul
spune-mi îngere, l-am întrebat înfricoşat
dacă eu am murit deja, tu, lumea,
lucrurile astea din jur
de care te loveşti la genunchi
Dumnezeu... mai există ?
Singurătate
cine eşti ? m-am întrebat singur ca prostul
să-mi răspund... să nu-mi răspund ?
hai să văd, dacă-mi răspund ce se întâmplă
sunt Homer ! am stat puţin pe gânduri...
Homer şi mai cum ? asta e într-adevăr greu
pentru că zău dacă îmi amintesc
Homer şi atât ! mi-am spus mândru de mine
am scos mâinile din buzunare
şi mi-am aprins o ţigară
deci mă chiamă Homer
altceva mai vrei să ştii despre mine ?
nu, e deajuns, de acum am să te strig pe nume, Homer...
a spus îngerul. apoi a plecat şi am rămas singur
privindu-mi chipul îngheţat din oglindă
să-mi răspund... să nu-mi răspund ?
hai să văd, dacă-mi răspund ce se întâmplă
sunt Homer ! am stat puţin pe gânduri...
Homer şi mai cum ? asta e într-adevăr greu
pentru că zău dacă îmi amintesc
Homer şi atât ! mi-am spus mândru de mine
am scos mâinile din buzunare
şi mi-am aprins o ţigară
deci mă chiamă Homer
altceva mai vrei să ştii despre mine ?
nu, e deajuns, de acum am să te strig pe nume, Homer...
a spus îngerul. apoi a plecat şi am rămas singur
privindu-mi chipul îngheţat din oglindă
Pietre risipite
lucrurile astea sunt prea concrete pentru mine
voi aşezaţi o piatră peste alta şi îi ziceţi casă
eu le văd ruine risipite
voi puneţi piatră lîngă piatră
şi-i ziceţi biografie... biografia cui ?
furnicile au biografie ?
voi aşezaţi pietrele în cerc
şi îi ziceţi timp... care timp ?
voi nu existaţi decât într-o carte
voi aşezaţi pietre în jurul meu
şi îi ziceţi zid... care zid ?
prin el se vede până de departe !...
voi aşezaţi o piatră peste alta şi îi ziceţi casă
eu le văd ruine risipite
voi puneţi piatră lîngă piatră
şi-i ziceţi biografie... biografia cui ?
furnicile au biografie ?
voi aşezaţi pietrele în cerc
şi îi ziceţi timp... care timp ?
voi nu existaţi decât într-o carte
voi aşezaţi pietre în jurul meu
şi îi ziceţi zid... care zid ?
prin el se vede până de departe !...
Mesajul zeului cu pene de aur
mă antrenez de zor şi stau la pândă
vreau să-mi surprind zeul
cu o întoarcere fulgerătoare de cap
să-l privesc în ochi şi să-l întreb
de fapt ce doreşti, musiu ? ... de ce nu ai şi tu
o viaţă personală ?
zeul, ştiu, va rămâne mut
şi se va face că îşi curăţă cu ciocul
penele de aur
dar poate că în minte
îmi va scrijeli cu ghiara
un mesaj
format din trei cuvinte
vreau să-mi surprind zeul
cu o întoarcere fulgerătoare de cap
să-l privesc în ochi şi să-l întreb
de fapt ce doreşti, musiu ? ... de ce nu ai şi tu
o viaţă personală ?
zeul, ştiu, va rămâne mut
şi se va face că îşi curăţă cu ciocul
penele de aur
dar poate că în minte
îmi va scrijeli cu ghiara
un mesaj
format din trei cuvinte
Nopţi cu lună
în loc de mâini
trag după mine
prin praful drumului
două geamantane cu cărţi
în loc de picioare
am două şenile
şi-n loc de ochi
două cranii cu colţi
sunt un monstru eclectic
cu două creiere
două inimi
şi multe angrenaje cu roţi
tu eşti înaltă, eterică, blândă
şi din crengile de sus
te hrăneşti
să visăm că suntem împreună
două libelule
în nopţile cu lună
să te pot fecunda
ca-n poveşti
trag după mine
prin praful drumului
două geamantane cu cărţi
în loc de picioare
am două şenile
şi-n loc de ochi
două cranii cu colţi
sunt un monstru eclectic
cu două creiere
două inimi
şi multe angrenaje cu roţi
tu eşti înaltă, eterică, blândă
şi din crengile de sus
te hrăneşti
să visăm că suntem împreună
două libelule
în nopţile cu lună
să te pot fecunda
ca-n poveşti
Drum ocolit printre stele
drumul spre tine ocoleşte o stea
gravitaţia ei mă aruncă
într-un hiperspaţiu locuit de hiene
caut cu înfrigurare altă stea
în Carul Mic
în Carul Mare
Centura lui Orion îmi opreşte rătăcirea
mă agăţ cu disperare
de cele trei stele tatuate pe retină
ca lumina unui far îmi arată
linia dreaptă care mă uneşte de tine
trebuie să le număr, încep să le număr
1, 2, 3, 1, 2, 3, 1, 2, 3
după un timp
îţi pot vedea mâna
în care fluturi bucuroasă
o scrisoare
gravitaţia ei mă aruncă
într-un hiperspaţiu locuit de hiene
caut cu înfrigurare altă stea
în Carul Mic
în Carul Mare
Centura lui Orion îmi opreşte rătăcirea
mă agăţ cu disperare
de cele trei stele tatuate pe retină
ca lumina unui far îmi arată
linia dreaptă care mă uneşte de tine
trebuie să le număr, încep să le număr
1, 2, 3, 1, 2, 3, 1, 2, 3
după un timp
îţi pot vedea mâna
în care fluturi bucuroasă
o scrisoare
Recviem
un bocet se aude sub pământ
morţii mă plâng
rădăcinile freamătă
crengile goale sunt înfipte
în Lună
fructe coapte păsările cad
una câte una
aleluia, aleluia, cântă
clopotele scufundate în mare
mii de greieri îmi locuiesc
sub tâmple
CRI, CRI, CRI
morţii mă plâng
rădăcinile freamătă
crengile goale sunt înfipte
în Lună
fructe coapte păsările cad
una câte una
aleluia, aleluia, cântă
clopotele scufundate în mare
mii de greieri îmi locuiesc
sub tâmple
CRI, CRI, CRI
Omul pasăre
au venit la mine omul pepene
omul lămâie, omul piersică
toţi strigau gustă-mă, gustă-mă
m-am oprit la o femeie orhidee
cu rochie bleu şi roz, cu umbreluţă roz
şi copil bleu
mami, mami, uite un nene cap de mort
i-a strigat copilul
femeia m-a privit scurt, adânc, în ochi
şi i-a spus
e un om pasăre sweety,
ăştia nu sunt de pe-aici...
omul lămâie, omul piersică
toţi strigau gustă-mă, gustă-mă
m-am oprit la o femeie orhidee
cu rochie bleu şi roz, cu umbreluţă roz
şi copil bleu
mami, mami, uite un nene cap de mort
i-a strigat copilul
femeia m-a privit scurt, adânc, în ochi
şi i-a spus
e un om pasăre sweety,
ăştia nu sunt de pe-aici...
Cai alergând pe câmpie
cai alergând pe câmpie
negri de ploaie, gâfâind
după ei vin lupii
determinaţi, siguri de hrană
din casă îi privesc cum ajung
pe pragul lumii de unde începe
tărâmul întunecat
lupi şi cai dispar în ceaţa cenuşie
alerg prin ploaie să salvez lupii,
caii, oameni rătăciţi
întorc pentru o clipă capul
în urma mea vin râşii, pumele,
cerbii şi suflete de oameni rătăciţi
ploaia se opreşte, picăturile de apă
sunt suspendate deasupra mea
ca globurile de Crăciun
animale şi oameni aleargă nemişcaţi
tărâmul întunecat se strecoară
printre pume, râşi, cerbi
şi oameni rătăciţi.
negri de ploaie, gâfâind
după ei vin lupii
determinaţi, siguri de hrană
din casă îi privesc cum ajung
pe pragul lumii de unde începe
tărâmul întunecat
lupi şi cai dispar în ceaţa cenuşie
alerg prin ploaie să salvez lupii,
caii, oameni rătăciţi
întorc pentru o clipă capul
în urma mea vin râşii, pumele,
cerbii şi suflete de oameni rătăciţi
ploaia se opreşte, picăturile de apă
sunt suspendate deasupra mea
ca globurile de Crăciun
animale şi oameni aleargă nemişcaţi
tărâmul întunecat se strecoară
printre pume, râşi, cerbi
şi oameni rătăciţi.
Stele din polistiren aurit
O vacă mă calcă pe cap cu copita de aer
printre coarnele ei văd răsăritul
ugerul îi atârnă greu
încărcat cu lapte dulce ca dragostea ta
în jurul ei în loc de muşte
roiesc stele galbene din polistiren aurit
e vaca sacră a locului rău
mă prind de coada ei
şi mă las târât
pielea mi se topeşte şi se întinde pe drum
ca o peliculă de lac pe o scândură veche
carnea, bucată cu bucată,
rămâne în case pustii
oasele se risipesc câte unul la fiecare kilometru
mă plimb prin univers
printre stele din polistiren aurit
agăţat de coada unei vaci
cu ugerul plin de dragostea ta.
printre coarnele ei văd răsăritul
ugerul îi atârnă greu
încărcat cu lapte dulce ca dragostea ta
în jurul ei în loc de muşte
roiesc stele galbene din polistiren aurit
e vaca sacră a locului rău
mă prind de coada ei
şi mă las târât
pielea mi se topeşte şi se întinde pe drum
ca o peliculă de lac pe o scândură veche
carnea, bucată cu bucată,
rămâne în case pustii
oasele se risipesc câte unul la fiecare kilometru
mă plimb prin univers
printre stele din polistiren aurit
agăţat de coada unei vaci
cu ugerul plin de dragostea ta.
Ceaţă risipită de vânt
noi doi la marginea pustiei
ţinându-ne de mână
în zare zboară păsări
unde se duc unde se duc
încerc nisipul cu piciorul
e cald e bun ne va cuprinde blând
îţi privesc buzele pentru ultima oară
vântul îţi bate în păr
printre gene se vede asfinţitul
bila incandescentă se rostogoleşte lent
dincolo de vedere
care e ultimul gest
ce să ating ultima oară cu mâna
mă aplec şi îţi sărut genunchii
rochia ta flutură a rămas bun
imaginea noastră e purtată
ca o ceaţă risipită de vânt
ţinându-ne de mână
în zare zboară păsări
unde se duc unde se duc
încerc nisipul cu piciorul
e cald e bun ne va cuprinde blând
îţi privesc buzele pentru ultima oară
vântul îţi bate în păr
printre gene se vede asfinţitul
bila incandescentă se rostogoleşte lent
dincolo de vedere
care e ultimul gest
ce să ating ultima oară cu mâna
mă aplec şi îţi sărut genunchii
rochia ta flutură a rămas bun
imaginea noastră e purtată
ca o ceaţă risipită de vânt
Inocenţă
un nou născut gol
într-un tomberon gol
într-o dimineaţă goală de iarnă
mâna vânătă desenează
într-un spaţiu mai mare decât lumea
singurul cuvânt potrivit
inocenţă
dincolo de tomberon
în aerul îngheţat
smoala se prelinge pe ferestre.
într-un tomberon gol
într-o dimineaţă goală de iarnă
mâna vânătă desenează
într-un spaţiu mai mare decât lumea
singurul cuvânt potrivit
inocenţă
dincolo de tomberon
în aerul îngheţat
smoala se prelinge pe ferestre.
Un cocoş roşu pe pragul casei
cortină sfâşiată
lumina lunii s-a prăbuşit peste pământ
povestitorul a plecat cuminte
s-a retras din venele mele curgătoare
am căutat semne în zborul razant cu pământul
al unui tren de noapte
pietre rotunde s-au rostogolit peste mine
stol de ciori flămânde de carne
îmi beau paharul de cucută
aştept să-mi îngheţe trupul
până la jumătate
îmi acopăr faţa cu faţa ta
te rog să jertfeşti pentru mine
un cocoş roşu pe pragul casei
sângele lui mă va conduce înapoi
departe de ţinutul pustiu
în care povestitorul aşteaptă
lumina lunii s-a prăbuşit peste pământ
povestitorul a plecat cuminte
s-a retras din venele mele curgătoare
am căutat semne în zborul razant cu pământul
al unui tren de noapte
pietre rotunde s-au rostogolit peste mine
stol de ciori flămânde de carne
îmi beau paharul de cucută
aştept să-mi îngheţe trupul
până la jumătate
îmi acopăr faţa cu faţa ta
te rog să jertfeşti pentru mine
un cocoş roşu pe pragul casei
sângele lui mă va conduce înapoi
departe de ţinutul pustiu
în care povestitorul aşteaptă
Despre noi
despre noi, ca despre morţi, numai de bine
lacrimi prelinse din ochi de statui
pete de sânge pe o cămaşă
jucată la zaruri...
anii trecuţi şi minutele afişate
ca înaintea unei lansări spre Marte
chinul de a-ţi întâlni privirea
( apă curgătoare întoarsă spre izvor )
urma noastră rămasă în aerul rarefiat şi rece
al unui munte tot mai îndepărtat...
despre noi
ca despre morţi
numai de bine
lacrimi prelinse din ochi de statui
pete de sânge pe o cămaşă
jucată la zaruri...
anii trecuţi şi minutele afişate
ca înaintea unei lansări spre Marte
chinul de a-ţi întâlni privirea
( apă curgătoare întoarsă spre izvor )
urma noastră rămasă în aerul rarefiat şi rece
al unui munte tot mai îndepărtat...
despre noi
ca despre morţi
numai de bine
Peisaj cu demoni
deschideţi ferestrele, am strigat, să ajutăm copacii să respire!
piatra s-a desfăcut cu un oftat şi a zburat spre sine.
în golul rămas pădurea a înfipt tentacule albe,
ramuri de dud mi-au crescut în orbitele sparte.
demonii m-au privit, candelabre tăcute...
piatra transparentă a căzut înapoi
peste tine, peste pădure, peste noi.
piatra s-a desfăcut cu un oftat şi a zburat spre sine.
în golul rămas pădurea a înfipt tentacule albe,
ramuri de dud mi-au crescut în orbitele sparte.
demonii m-au privit, candelabre tăcute...
piatra transparentă a căzut înapoi
peste tine, peste pădure, peste noi.
Maree letală
ca un câine orb
am început să văd
fiinţe nevăzute
câteodată sunt umbre
câteodată statui
lumea de dincolo
se furişează
creşte
se ridică
e ca o apă
între noi
ne însingurează
ne strangulează dulce
apoi se duce
înapoi
copaci uscaţi
îmi lasă în spate
locuiţi de păsări nemişcate
întunecate
moarte
turnurile pe rând
în mine se surpă
fugi iubito
Luna vine peste noi !
am început să văd
fiinţe nevăzute
câteodată sunt umbre
câteodată statui
lumea de dincolo
se furişează
creşte
se ridică
e ca o apă
între noi
ne însingurează
ne strangulează dulce
apoi se duce
înapoi
copaci uscaţi
îmi lasă în spate
locuiţi de păsări nemişcate
întunecate
moarte
turnurile pe rând
în mine se surpă
fugi iubito
Luna vine peste noi !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
