Scrisoare de adormit Dora

.într-o zi de plimbare în Crâng
am găsit un arici lângă o alee asfaltată
ghemuit, pe spate, cu lăbuţele în sus
l-am ridicat şi am văzut că e viu dar
atacat de căpuşe care erau bine înfipte
mai ales în pleoape
nu puteam să-l ajut aşa că l-am pus după
un copac să nu-l calce maşina
după 10 minute de plimbare am vrut
să-l iau totuşi să încerc să fac ceva
dar nu mai era acolo
atunci am fost cutremurat de gândul
că special se aşezase acolo
ştia că numai oamenii îl puteau ajuta
povestea asta se leagă de alta
în care un câine maidanez, slab, murdar,
urât, cu o sârmă groasă şi ruginită
legată strâns în jurul gâtului
era încolţit de nişte inşi sub o baracă
eu priveam scena de la fereastra biroului
în care lucram şi acest câine mi-a
schimbat viaţa
în acel moment m-am hotărât să renunţ
la tot ce nu mergea
şi am luat o hotărâre care mi-a schimbat
complet viaţa
acum, privind înapoi, sunt sigur că
acel câine a fost trimis
un alt câine care mi-a fost trimis
a fost Bubu, techelul meu
noaptea în care a murit a fost
înfricoşătoare
atunci am simţit prezenţa îngerului morţii
şi am fost mirat că vine şi la animale
dar, după cum îţi închipui
Bubu era umanizat aşa că nu se pune
ştiu că e o banalitate ceea ce îţi spun:
animalele care ne însoţesc în viaţă
sunt îngerii trimişi să ne ajute
mă bucur că ai scris despre Pandelică
m-ai făcut să mă gândesc la raiul animalelor
în care aleargă acum şi câinele meu