.îmi lipesc de buze cuvintele
ieşi afară suflete şi zboară
în legănarea ultimelor clipe
când trupul meu devine primăvară
ca o băltoacă noaptea oglindeşte luna
în burta lumii se adună pietre
în vis mă zbat să scap de mâna
ce-mi desenează pe retină pete
cu mâinile arse îmi atingi faţa
flăcări albastre dansează pe şine
trenuri fantomă coboară cu ceaţa
iubito, ridică năframa de pe mine
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu