.când am intrat oamenii şi-au dat coate credeau că o să-ţi stric nunta
tu dansai erai frumoasă cu faţa ta albă ca de gheişă impenetrabilă
probabil erai fericită nu te mai gândeai dispărusem undeva în trecut
am văzut tortul uriaş o construcţie ciudată turnuri şi minarete
cuţitul atât de lustruit că oţelul albastru părea transparent ca o apă
lama lui era o oglindă în care oamenii fugeau speriaţi
tu dansai cei doi poliţişti parcă urlau ceva n-am auzit împuşcăturile
în genunchi priveam fascinat picăturile de sânge de pe rochia ta de mireasă
nu am vrut decât să-ţi tai o bucată mare de tort pe care să ţi-o îndes
cu cuţitul în burtă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu