Cerasela

Cerasela se plimbă goală prin pădure

e încălţată cu ghete bărbăteşti

cu şireturi lungi desfăcute târâte

prin frunze căzute

copaci negri cuiburi de ciori

pietre pârâu o salamandră

se aude un ţipăt o pasăre mare

Cerasela se înfioară părul negru ud

copacii negri uzi salamandra cască

se târăşte prelinge pete galbene

strălucitoare Cerasela fuge

genunchi albi sânii umerii C e r a s e l a a a

o strigă mama

mama e moartă lupii

la tine la poartă

Cerasela cântă aleargă din coşuleţ

ciupercile galbene înşirate potecă

căsuţa bunicii de turtă dulce era cald

C e r a s e l a a a o strigă bunica

bunica e moartă lupii

la tine la poartă

freamătă pădurea foşneşte trozneşte

din crengi noduroase

un copac e o casă nelocuită

se gândeşte Cerasela

nu are sentimente ochi urechi

e ca îngerii

o pădure de îngeri

Cerasela aleargă

inima ei

inima pădurii

sângele ei dâra roşie

ne-a condus aici

în scorbura asta era fata

copacul vedeţi

are ca două aripi adunate în faţă