ca un câine orb
am început să văd
fiinţe nevăzute
câteodată sunt umbre
câteodată statui
lumea de dincolo
se furişează
creşte
se ridică
e ca o apă
între noi
ne însingurează
ne strangulează dulce
apoi se duce
înapoi
copaci uscaţi
îmi lasă în spate
locuiţi de păsări nemişcate
întunecate
moarte
turnurile pe rând
în mine se surpă
fugi iubito
Luna vine peste noi !
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu