Ilinca

ilinca e atât de frumoasă
că rămâne borţoasă
şi dacă miroase o floare
în duminica mare

numai că noaptea în fantomă
frumoasa ilinca se transformă

nevăzută se strecoară afară
pe uliţă pluteşte pe lângă cotineţe
pe la zăplaz se pogoară
ca o umbră fugară

la cel mai frumos fecior se opreşte
se culcă lângă el şi în vis îi vorbeşte
ioane eşti din neamul zeului soare
am să-ţi fac o vrajă de descântătoare
zmeul grindinei să-ţi stea la picioare

îl sărută pe buze şi în el se scurge o licoare
din gura ei aromitoare

ion supt şi fără vlagă se trezeşte
toată ziulica tândăleşte
îl dăscântă mă-sa cu tăciune aprins
îl pune să meargă cu spatele dinadins
îi leagă mâinile cu plante
dar ion s-a îmbolnăvit de moarte

pleacă clătinat la stânca din fâneaţă
unde pitită în ceaţă e o chilie
în care stă uneori sfântul ilie
ion merge la solomonar să-i citească din carte
că s-a îmbolnăvit de moarte

la chilia din stâncă goală ilinca dansa
cu trei solomonari lângă ea
care o împodobeau cu flori şi-i cântau
cu apă de izvor o descântau

de atunci a dispărut ion şi se zvoneşte
se şopteşte şi se tot vorbeşte
că goală ilinca dansa
cu patru solomonari lângă ea