în jur sunt turnuri de veghe
şanţuri concentrice pline cu smoală fierbinte
cratere săpate de obuze alcaline
nu mai e mult până la tine
dar nu ajung
în spate berbeci în poartă împung
ura strigă mulţimea de scutieri
ura strigă mulţimea de arcaşi
ura strigă mulţimea de femei isterice
panicate excitate
chipul meu e împietrit impasibil
de nerecunoscut
când dau ordinul de atac
te trimit la moarte soldat
săgeata albastră spre tine vine
sfârâind în aerul rece
o vei opri cu pieptul cu inima cu plămânii
cu viaţa ta jalnică
vei deveni general după moarte
voi depune coroane de sârmă ghimpată
la mormântul tău frate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu