tepul

pe poteca din luncă maria mergea cu grijă
se înţepase în talpă şi o durea
ion căra o legătură de ţăruşi
şi se gândea la ce mai arde soarele ăsta
vara
până vine seara
s-au întâlnit nas în nas
întâi surprinşi
apoi bucuroşi şi timizi
maria a roşit şi a lăsat ochii în pământ
ion era deja roşu şi stânjenit
şi-a aranjat legătura de ţăruşi pe umăr
şi a întrebat-o într-o doară
te-nţepaşi fă
mă înţepai ioane răspunse maria gânditoare
şi te doare fă
mă doare ioane
hai fă să-ţi scot ţepul zise ion
şi aruncă legătura de pe umăr
maria întinse piciorul şi ion îi trase repede
ţepul din talpă
gata fă zise el ţinând mai departe în mână
piciorul mariei
cerul era o hârtie albastră
pe care dumnezeu caligrafia subţire
cu litere de aur luate din icoane
te iubesc marie
te iubesc ioane