te iubesc subliminal
aşa că nu vei şti niciodată
câte pajişti de flori ţi-am cules
craniile noastre se vor ciocni mute
ca scoicile bătute de valuri
nu-mi vei recunoaşte sărutul de culcare
în orbitele goale
vom locui sub acelaşi copac
vom împărţi acelaşi vis colorat
du-te-nainte mi-ai spus
deretică şi deschide ferestrele
eu priveam cum plantai
copaci coloraţi şi mă întrebam
dacă-ţi voi cunoaşte secretele
nu pot să plec, ţi-am răspuns
mi-e teamă că nu mă vei găsi
şi ni se vor topi unul lângă altul
scheletele
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu