îmi vine în minte tropăitul cailor pe câmpia fierbinte
calul meu aleargă cuminte
în urma mea vin hunii călare
capul meu îl vor dat cu sare
inexorabil o lance îmi străbate trupul
hăţurile scap şi se desface timpul
mă preling în penumbra aruncată de soare
calul meu nechezând se pierde în zare
o pasăre mare de foc mă prinde în gheare
mă ridică şi zboară cu mine într-un cer îngheţat
unde suflete triste mă întind într-un pat
lângă mine aşează arcul şi scutul
prin orbite îmi fluieră vântul
şi pământul dispare în mare
aşa îmi amintesc prima călătorie în moarte
acel călăreţ e atât de departe
aleargă într-una pe câmpia fierbinte
şi moare mereu la mine în minte
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu