Ceaţă risipită de vânt

noi doi la marginea pustiei
ţinându-ne de mână
în zare zboară păsări
unde se duc unde se duc
încerc nisipul cu piciorul
e cald e bun ne va cuprinde blând
îţi privesc buzele pentru ultima oară
vântul îţi bate în păr
printre gene se vede asfinţitul
bila incandescentă se rostogoleşte lent
dincolo de vedere
care e ultimul gest
ce să ating ultima oară cu mâna
mă aplec şi îţi sărut genunchii
rochia ta flutură a rămas bun
imaginea noastră e purtată
ca o ceaţă risipită de vânt