cortină sfâşiată
lumina lunii s-a prăbuşit peste pământ
povestitorul a plecat cuminte
s-a retras din venele mele curgătoare
am căutat semne în zborul razant cu pământul
al unui tren de noapte
pietre rotunde s-au rostogolit peste mine
stol de ciori flămânde de carne
îmi beau paharul de cucută
aştept să-mi îngheţe trupul
până la jumătate
îmi acopăr faţa cu faţa ta
te rog să jertfeşti pentru mine
un cocoş roşu pe pragul casei
sângele lui mă va conduce înapoi
departe de ţinutul pustiu
în care povestitorul aşteaptă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu