Omul Corabie are multe catarge
pânze umflate de vânt şi la pupa
ancore grele de fier
tunuri de bronz
şi ghiulelele negre din fontă
taie în mare lungi coridoare
în care bărci şi corăbii mai mici se scufundă
oamenii barcă vâslesc toată viaţa
pământ e în zare sau poate-un miraj
omul plută şi-a pus cămaşa velă
şi se roagă
omul buştean e dus de ape fără împotrivire
rostogolit pe-o plajă va încălzi o noapte
şi Robinson Crusoe va scrie în jurnal
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu