Flori de salcâm

departe departe de ziua de mâine
viori sparte de-a lungul drumului
cât să mai ducă omul
din zare se apropie norii
praf şi durere
animale bolnave şi oameni
în autobuze
cirezi de nori şi o lumină care
se stinge încet
groaza îi cuprinde cu haina nepăsării
nu ne spune nimeni nimic
despre ce e vorba ?
metafore alambicate şi nici un răspuns
praful acoperă totul
iarba murdară e ruptă cu poftă de vite
o femeie târăşte un lanţ şi cu mâna la gură
priveşte cu teamă coarnele vacii
ce strălucesc poleite cu aur
unde eşti ? unde eşti ? se aude corul tăcut
al copiilor nopţii
Dumnezeu îi mângâie trist şi mirosul
florilor de salcâm
se împrăştie peste lume