deschideţi ferestrele, am strigat, să ajutăm copacii să respire!
piatra s-a desfăcut cu un oftat şi a zburat spre sine.
în golul rămas pădurea a înfipt tentacule albe,
ramuri de dud mi-au crescut în orbitele sparte.
demonii m-au privit, candelabre tăcute...
piatra transparentă a căzut înapoi
peste tine, peste pădure, peste noi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu